Ce este Cognition:
Cunoașterea este definită ca acțiunea și efectul cunoașterii. Cuvântul provine din latină cognitio care la rândul său este alcătuit din particule cu, care înseamnă „împreună” sau „toate” și gnōscō sau gnōscere, ceea ce înseamnă „știi” sau „ai noțiune”.
Astfel, cunoașterea este o facultate a ființei vii care îi permite să înregistreze și să interpreteze informațiile pe care le primește prin experiență, percepție și subiectivitate.
Procesul de cunoaștere implică utilizarea abilităților mentale, cum ar fi atenția, memoria, sentimentele, raționamentul, capacitatea de a rezolva probleme, luarea deciziilor și, în cele din urmă, învățarea.
Utilizarea termenului de cogniție este foarte recurentă în discipline precum psihologia, neurologia, sociologia, filosofia, antropologia și știința informației. Acesta din urmă implică faptul că astăzi există o teoretizare cu privire la posibilitatea realizării proceselor cognitive de către entități neumane.
Vezi si:
- Cunoştinţe.
- Cognitivism.
Cunoașterea conform psihologiei
Pentru psihologie, cunoașterea este un proces complex în care sunt îndeplinite diferite etape:
- Percepţie: este legat de captarea stimulilor externi și interni prin simțuri.
- Atenţie: proces în care entitatea își concentrează abilitățile mentale asupra informațiilor pe care le primește.
- Învățare și memorie: primul presupune achiziționarea de noi cunoștințe sau modificarea și extinderea cunoștințelor anterioare, în timp ce al doilea implică capacitatea de a stoca, codifica și recupera aceste informații.
- Limba: fie că este oral, scris sau gestual, permite comunicarea cunoștințelor dobândite.
- Emoția: procesele sale sunt similare cunoașterii „raționale”.
- Raționament și rezolvarea problemelor: șiRaționamentul permite evaluarea informațiilor obținute și facilitează identificarea soluțiilor.
- Metacogniție: se referă la conștiința pe care subiectul o dezvoltă despre propria învățare.
