Timpurile verbale: ce sunt, ce sunt, moduri și exemple

Care sunt timpurile verbale?

Timpurile verbale sunt modele gramaticale ale conjugării verbelor care plasează o acțiune sau o stare în timp. În limba castiliană, timpurile verbale sunt afectate de aspect și mod.

aspect verbal sau gramatical indică dacă acțiunea este terminată sau neterminată cu privire la momentul enunțării. Se exprimă cu termenii perfect (acțiune finalizată), imperfect (acțiune neterminată) și pluperfect (o acțiune înainte de alta).

modul verbal corespunde diferitelor modalități în care sunt exprimate timpurile verbale. Ei cunosc starea de spirit indicativă, care indică acțiuni concrete; starea de subjunctiv, care indică posibilități, și imperativul, care reprezintă ordine sau instrucțiuni. Acesta din urmă se manifestă doar într-un timp.

Există diferite criterii pentru clasificarea timpurilor verbale în limba spaniolă.

După forma verbului sau construcția sintactică a acestuia:

• Vremuri simple: cele cu structură sau construcție simplă, adică nu au nevoie de verbe auxiliare pentru a exprima acțiunea. De exemplu: „Poți”.
• Timpuri compuse: sunt cele care se formează cu ajutorul verbului auxiliar. Structura este: auxiliar + verb. De exemplu, "Ar fi plecat dacă nu pentru ploaie ".

Conform momentului enunțării:

• Timpuri absolute: se referă la o acțiune direct legată de momentul enunțării. Printre acestea se numără prezentul, trecutul și viitorul modului indicativ. De exemplu, „Mă duc mâine”
• Vremuri relative: se referă la o acțiune legată de un alt moment decât enunțarea. Printre acestea se numără copreteritul și postpreteritul stării de spirit indicative și timpurile stării de subjunctiv. De exemplu, „aș fi riscat mai mult”.

Din conjuncția categoriilor de timp, mod și aspect, rezultă următoarele timpuri verbale:

	Mod indicativ	Mod subjunctiv
Timp simplu	Prezent Copreterit sau imperfect trecut Preterit sau trecut perfect perfect Viitor sau Viitor simplu Postpreterit sau condițional simplu	Prezent Preterit sau imperfect din trecut Viitor sau viitor simplu
Tempos compuși	Compus preterit perfect sau pre-prezent Past perfect sau antecopreterit Trecutul trecut sau trecutul trecut	Compus preterit perfect sau pre-prezent Past perfect sau perfect perfect Viitor compozit sau ante-viitor

• Conjugări verbale.
• Verb.

De exemplu:

De exemplu, să conjugăm verbul regulat a iubi, aparținând modelului primei conjugări.

MODUL INDICATIV Vremuri simple	Prezent	Copreterit sau Preterit imperfect	Preterit sau Pret. perfect simplu	Viitor sau Viitor simplu	Post-trecut sau condiţional simplu
Persoană
Pe mine Ta El ea S.U.A voi Tu Ei / Ei	dragoste tu iubesti iubiri noi iubim ei iubesc tu iubesti ei iubesc	iubit ai iubit iubit am iubit ei au iubit ai iubit ei au iubit	am iubit ai iubit dragoste noi iubim ei au iubit ai iubit ei au iubit	eu voi iubi o să iubești va iubi ne va plăcea va iubi va iubi va iubi	i-ar plăcea i-ar plăcea i-ar plăcea ne-ar plăcea i-ar plăcea i-ar plăcea i-ar plăcea

MODUL INDICATIV Timp compuși	Pret. perf. compus sau înainte de prezent	Preterit pluscuamperf. sau antecopreterit	Preterit precedent sau antepreterit
Persoană
Pe mine Ta El ea S.U.A voi Tu Ei / Ei	am iubit Ai iubit a iubit am iubit au iubit am iubit au iubit	iubise ai iubit iubise am iubit iubiseră ai iubit iubiseră	Voi fi iubit ai fi iubit iubise am fi iubit ar fi iubit ai fi iubit ar fi iubit

Persoană	Viitor compus sau viitor	Condiţional compus sau antepos- preterit
Pe mine Ta El ea S.U.A voi Tu Ei / Ei	Voi fi iubit va fi iubit va fi iubit vom fi iubit va fi iubit va fi iubit va fi iubit	ar fi iubit ar fi iubit ar fi iubit am fi iubit ar fi iubit ai fi iubit ar fi iubit

MODUL SUBJUNCTIV Vremuri simple	Prezent	Pret. imperfect sau trecut	Viitor simplu sau viitor
Persoană
Pe mine Ta El ea S.U.A voi Tu Ei / Ei	dragoste dragoste dragoste Hai să iubim Amin dragoste Amin	va iubi o să iubești va iubi ne-ar plăcea vor iubi amarais vor iubi	eu voi iubi A iubi este eu voi iubi ne va plăcea dragoste o să iubești dragoste

MODUL SUBJUNCTIV Timp compuși	Pret. perf. comp. sau înainte de prezent	Pret. pluscuam- perfect sau antepreterit	Viitor compus sau viitor
Persoană
Pe mine Ta El ea S.U.A voi Tu Ei / Ei	am iubit am iubit am iubit am iubit am iubit am iubit am iubit	Aș fi * iubit ai fi iubit Aș fi iubit am fi iubit ar fi iubit ai fi iubit ar fi iubit	Aș fi iubit ai fi iubit Aș fi iubit am fi iubit ar fi iubit ar fi iubit ar fi iubit

(*) De asemenea, este corect să folosești verbul auxiliar în forma ar avea / ar avea / ar avea / ar avea / ar avea / ar avea / ar avea.

MOD IMPERATIV
Afirmativ	Negativ
te iubesc) te iubesc) hai sa iubim (noi) amin (tu) te iubesc) amin (ei / ei)	Nu iubi Nu iubi Să nu iubim Nu iubi Nu iubi Nu iubi