Ce este ateismul:
Ateismul este postură sau convingere că nu există zeu sau ființă supremă. De asemenea, neagă adevărul oricărei credințe sau credințe legate de ființe divine sau supranaturale sau doctrine bazate pe existența lor.
Etimologia ateismului provine din grecescul ἄθεος (ateu), care la rândul său este alcătuit din prefixul ἄ, care înseamnă „fără”, și substantivul θεος care înseamnă „zeu”. Se formează cu sufixul -ism, care înseamnă „doctrină” sau „tendință”. Ateismul ar fi, atunci, absența credinței în Dumnezeu.
Filozofic, adepții ateismului recurg la diferite argumente pentru a pune la îndoială existența lui Dumnezeu. Pe de o parte, pun sub semnul întrebării dovezile empirice ale existenței sale. Ei subliniază, de asemenea, contradicțiile naturii atotputernice și binevoitoare a lui Dumnezeu, deoarece, potrivit acestui lucru, atunci el nu ar trebui să permită existența răului și a suferinței în lume.
Ele se bazează, de asemenea, pe argumentul din revelațiile divine, care este inconsecvent și contradictoriu între ele în diferitele religii ale lumii.
Varietatea pozițiilor ateismului face posibilă distingerea mai multor tipuri. Există ateism puternic și slab, ateism teoretic și practic, ateism creștin și chiar ateism promovat de stat.
Cel mai răspândit simbol al ateismului este un „A” stilizat, creat în 2007 de artista americană Diane Reed pentru Alianța Internațională Ateistă. Cu toate acestea, există multe organizații ateiste și fiecare are propriul simbol, deci nu există o referință universală.
Opusul ateismului este teismul, care este credința într-un zeu suprem, zei sau ființe care transcend planul pământesc. În general, teismul este canalizat și dogmatizat de o anumită doctrină religioasă.
Tipuri de ateism
Există diferite tipuri de ateism. Unii neagă categoric existența unui zeu sau a unei entități divine; altele pur și simplu nu iau în considerare influența lor. Ateismul poate fi exercitat și instituțional, de la stat, așa cum vom vedea mai jos.
Ateism puternic sau pozitiv
El neagă direct existența oricărui zeu sau entitate supranaturală. Pentru ateismul puternic, nu există un zeu creator sau zei ai universului cunoscut, deoarece universul a existat dintotdeauna; de aceea, nu are nevoie de un creator care să-și justifice existența.
Ateism slab sau negativ
Este un tip de ateism mai flexibil și mai apropiat de agnosticism, deoarece nu neagă categoric posibilitatea existenței zeilor, ci pur și simplu nu crede în ei.
Ateism practic sau pragmatic
Nu neagă existența lui Dumnezeu, ci exclude influența sa atunci când explică fenomenele naturale. În plus, ateismul practic se exprimă într-un dezinteres în a pune sub semnul întrebării existența unui zeu, deoarece pentru acest curent este un subiect care nu are nicio relevanță în viața de zi cu zi.
Ateismul teoretic
Este dedicat ridicării argumentelor care confirmă inexistența zeilor sau zeităților. Pentru ateismul teoretic, există suficiente dovezi științifice și filozofice pentru a valida inexistența unei entități superioare sau de origine divină.
Ateismul creștin
Ateismul creștin sau ateismul valorilor creștine neagă existența lui Dumnezeu, dar practică învățăturile lui Isus. În acest sens, Isus este luat nu ca o ființă divină, ci ca o referință a valorilor pe care oamenii ar trebui să le pună în practică în viața lor de zi cu zi.
Ateismul de stat
Este atunci când statele sunt împotriva instituțiilor religioase sau sunt direct antireligioase. Un exemplu a fost Republica Populară Albania, care a fost declarată stat ateist de către dictatorul Enver Hoxha între 1967 și 1991.
Vezi și: Ateu
Diferența dintre ateism și agnosticism
Deși agnosticismul este adesea văzut ca un tip de ateism, este o poziție diferită față de existența și natura divinului. Agnosticismul nu afirmă existența lui Dumnezeu, dar nici nu o neagă direct, deoarece consideră că această cunoaștere este dincolo de înțelegerea umană.
Ateismul, pe de altă parte, este o poziție care neagă categoric existența lui Dumnezeu, a zeilor sau a oricărei entități superioare care transcende planul strict material.
Vezi si:
- Agnostic
- Religie
- Agnosticism
Istoria ateismului
În Grecia antică, filozofi precum Epicur sau Diagoras, care este cunoscut ca „primul ateist”, au încercat să explice lumea îndepărtându-se de supranatural. Acest lucru a dat naștere atomismului, care a susținut că universul este format din particule mici numite atomi. Această viziune a eliminat orice posibilitate de intervenție divină în fenomenele naturale.
În Evul Mediu, întrebările despre natura divină a fenomenelor au fost reduse la tăcere de puternica influență a Bisericii. Acest lucru s-a schimbat în Renaștere, deoarece umanismul Renașterii a favorizat un mediu de dezbatere și reflecție axat pe om și nu pe divinitate. Acest lucru a deschis calea consolidării unei culturi seculare.
În epoca modernă, critica creștinismului european și progresul științific au dus la apariția ateismului ca concept. Gânditori precum Baruch Spinoza, Mattias Knutzen sau Inmanuel Kant au pus sub semnul întrebării existența lui Dumnezeu, generând noi curenți de gândire orientați spre materialism.
Aceste curente își vor avea apogeul în secolele al XIX-lea și al XX-lea, iar printre ele s-a remarcat teoria marxistă, care consideră religia ca o invenție a elitelor pentru a oprima clasa muncitoare.
