13 caracteristici ale neoliberalismului

Neoliberalismul este o teorie despre practicile politico-economice care au apărut în a doua jumătate a secolului al XX-lea pe baza liberalismului din secolul al XIX-lea. Pentru a înțelege ce este și în ce fel se diferențiază de liberalism, este necesar să revizuim cele mai importante caracteristici ale acestuia mai jos.

Proprietate privată, piață liberă și liber schimb

Neoliberalismul menține bazele liberalismului, care sunt rezumate în proprietatea privată, piața liberă și comerțul liber. Unde ar sta diferența? Pentru unii experți, diferența ar fi că neoliberalismul absolutizează creșterea economică transformându-l într-un obiectiv în sine, care lasă deoparte discursul moral reformist al liberalismului clasic.

Politica „eliberării” (laissez faire)

Laissez faire Este o expresie franceză care înseamnă „a da drumul” și a fost folosită de liberali care se temeau că statul va acționa ca o entitate represivă în chestiuni economice. Neoliberalismul propune ca statul să nu acționeze nici măcar ca un intervenient, ci să stimuleze dezvoltarea sectorului privat de afaceri.

Critica intervenționismului de stat

Potrivit lui David Harvey în cartea sa Scurtă istorie a neoliberalismului, teoria neoliberală afirmă că statul este incapabil să prezică comportamentul economiei și să împiedice „grupurile de interese puternice să denatureze și să condiționeze aceste intervenții de stat” (Harvey, 2005). Cu alte cuvinte, neoliberalismul este justificat pe motiv că intervenționismul favorizează corupția. Neoliberalismul indică, de asemenea, paradoxul că statul nu este supus niciunui tip de control social.

Ați putea dori, de asemenea:

• Liberalism.
• Neoliberalism.

Regândind rolul statului

Singurul rol al statului în economie, conform neoliberalismului, ar trebui să fie crearea unui cadru legal care să favorizeze piața. Adică, nu se opune statului însuși, ci mai degrabă încearcă să îl limiteze la scopul creșterii afacerilor private, bazat pe stimularea și arbitrajul concurenței. Prin urmare, neoliberalismul permite acțiunea statului de a controla monopolul lobby și sindicatele muncitorilor.

Piata libera

Neoliberalismul consideră că piața liberă este singura capabilă să garanteze cea mai adecvată alocare a resurselor pe baza creșterii economice. Din acest punct de vedere, singura modalitate prin care piața se autoreglează este prin libera concurență.

Privatizarea companiilor de stat

Privatizarea companiilor de stat este un alt fundament al neoliberalismului, nu numai în ceea ce privește sectoarele productive, ci și în ceea ce privește serviciile de interes public precum apa, electricitatea, educația, sănătatea și transportul, printre altele.

Individul ca forță de producție

Neoliberalismul vede indivizii ca fiind forța de producție a ordinii economice, care îl confruntă cu liberalismul, preocupat de dezvoltarea deplină a capacităților subiecților și nu numai de potențialitățile economice abstracte.

Etica pieței

Neoliberalismul este armat pe o etică a pieței, adică pe concepția pieței ca absolut, ca principiu de reglementare a ordinii și comportamentului social la care au fost supuse toate aspectele vieții și către care ar trebui să fie orientate toate, din material aspecte la cele imaginare (culturi, interese individuale, sisteme de credință, sexualitate etc.).

Libera circulație a mărfurilor, a capitalului și a persoanelor

Neoliberalismul propune libera circulație a mărfurilor, a capitalului și a oamenilor, care într-un fel contestă limitele și controalele statului național în materie de economie. Neoliberalismul este înrădăcinat, în acest fel, cu globalizarea. În acest scenariu, limitele și sfera responsabilităților și mecanismele de distribuire a averii devin poroase.

Vă poate interesa: globalizarea.

Prioritatea pieței mondiale față de piața internă

Deoarece se bazează pe comerțul liber, neoliberalismul acordă prioritate pieței internaționale față de piața internă. Aceasta implică, printre altele, că favorizează investițiile străine față de cele naționale, care, pe de o parte, generează mișcări de capital, dar pe de altă parte, provoacă dezechilibre importante în distribuția puterii.

Creșterea economică ca obiectiv fundamental

Neoliberalismul are ca obiectiv fundamental creșterea economică, un interes care domină orice altă zonă a dezvoltării sociale. Acesta devine centrul de referință și orientare al politicilor economice.

Dezinteres pentru egalitatea socială

Spre deosebire de liberalismul clasic, neoliberalismul nu are încredere în căutarea egalității sociale, deoarece consideră că diferențele sociale sunt cele care fac economia mai dinamică.

Relativizarea valorii democrației

Neoliberalismul percepe democrația ca o circumstanță istorică, dar nu o concepe ca pe un proiect inerent de libertate economică. În acest sens, el înțelege că libertatea la care apelează transcende imaginarul politic al democrației. Cu alte cuvinte, ar putea exista neoliberalism fără democrație.