Curentele filosofice sunt diferite grupuri de filosofi care sunt reunite și definite în funcție de caracteristici comune și opinii comune asupra filozofiei.
Curenții filosofici s-au format cu scopul de a împărtăși și de a discuta diverse raționamente logice și metode asupra conceptelor abstracte legate de umanitate și contextul care ne înconjoară.
Din acest motiv, fiecare dintre curentele filosofice existente există răspunde la un timp, un fapt istoric sau apare din necesitatea de a exprima opoziție sau opoziție față de o anumită logică.
Cele mai importante 11 curente filosofice
1. Idealism
Idealismul este un curent care se caracterizează prin interpretarea lumii ca pe ceva dual, în acest fel se accesează ideile prin cunoaștere și sensibilitate. Idealismul susține că realitatea este subiectivă, adică se bazează pe formă sau idee. Idealismul este opus realismului.
Din acest curent au apărut alte ramificații, cum ar fi idealismul obiectiv, idealismul subiectiv și idealismul transcendental.
Platon este considerat tatăl idealismului și a fost urmat de Descarte, Hegel, Fichte, Kant.
2. Realism
Realismul este un curent filosofic a cărui poziție este să recunoască faptul că realitatea este percepută prin experiență pentru a fi înțeleasă în sine. Aristotel și Sfântul Toma de Aquino au fost principalii săi exponenți.
Adică adevărul este realitatea așa cum este, de aceea este alcătuit din forme universale recunoscute de toți indivizii. Obiectele au o existență independentă de ființă.
Acest curent filosofic este opus idealismului.
3. Scepticism
Scepticismul este un curent filosofic care apără că ceea ce este important este fericirea spiritului, pacea interioară. Prin urmare, expune că nu trebuie să ne prefacem că dobândim cunoștințe absolute, deoarece nici rațiunea, nici simțurile nu sunt fiabile.
Adică individul nu ar trebui să rămână la nicio opinie, mai ales că se schimbă în timp.
Fondatorul scepticismului a fost Pirro din Elis, împreună cu adepții săi, în aproximativ secolul al III-lea î.Hr.
4. Dogmatism
Dogmatismul este un curent care își asumă posibilitatea și realitatea contactului dintre subiect și obiect. În acest curent, cunoașterea este capacitatea individului de a interpreta realitatea.
Principalul său exponent a fost Thales din Mileto.
5. Raționalismul
Raționalismul este un curent filosofic care evidențiază rațiunea ca sursă de cunoaștere, în timp ce este opus empirismului. Adică, indivizii posedă cunoștințe și idei anterioare și independente de experiență.
René Descartes a fost principalul exponent al raționalismului în secolul al XVII-lea. Cu toate acestea, în Grecia antică Platon a menționat deja acest lucru și mai târziu a făcut Sfântul Augustin, Leibniz, Hegel, printre altele.
6. Empirism
Empirismul este curentul filosofic care se opune raționalismului. Se bazează pe faptul că cunoașterea și formarea ideilor sunt bazate, justificate și susținute de experiența senzorială. Adică, experiența este baza tuturor cunoștințelor.
Empirismul apare în epoca modernă, între secolele XVII și XVIII, iar principalii săi exponenți au fost John Locke și David Hume.
7. Critica
Este cunoscută sub numele de critică a teoriei cunoașterii propusă de Emmanuel Kant, care constă în investigarea unde sunt limitele cunoașterii. Propunerea lui Kant se bazează pe faptul că atunci când se generează cunoștințe, aceasta aduce cunoștințe sau elemente care sunt anterioare rezultatului investigației.
Este o teorie care propune studierea formelor anterioare de cunoaștere care au făcut posibilă cunoașterea nouă. Adică caută un răspuns la modul în care se ajunge la o cunoaștere finală.
8. Pozitivism
Pozitivismul este un curent filosofic propus de gânditorul Augusto Comte și John Stuart Mill la începutul secolului al XIX-lea. Cel al pozitivismului se bazează pe ideea de a se concentra pe știința obiectivă și legile cercetării.
Pentru pozitivisti, cunoașterea autentică se obține prin cunoștințe științifice care, la rândul lor, iau naștere din teoriile metodei științifice, pe care trebuie analizate activitățile filozofice și științifice, plecând de la fapte reale.
9. Pragmatism
Pragmatismul este o mișcare filosofică care a luat naștere și s-a dezvoltat între Statele Unite și Anglia. Principalii săi exponenți au fost William James și John Dewey.
Acesta constă în reducerea adevărului la util, adică adevărul constă în congruența gândurilor cu scopuri practice pentru individ. Adevărul trebuie să fie util, de aceea toate cunoștințele sunt practice dacă îndeplinesc o funcție.
10. Marxismul
Marxismul este un set de teorii, idei și concepte care au un fundal ideologic, politic și economic care derivă din propunerile și doctrinele formulate de Karl Marx și Friedrich Engels.
Prin urmare, este un curent filosofic care a fost folosit pe baza ideologiilor precum comunismul și socialismul.
11. Existențialism
Existențialismul se referă la existență ca ceva comparabil cu realitatea. Este unul dintre cele mai importante curente filozofice ale secolului XX, exponenții săi fiind Jean-Paul Sartre, Albert Camus, printre alții.
Pentru existențialiști existența vieții precede esența ei. Acest curent caută sensul metafizic al ființei umane.
