Care este legea conservării materiei?
Legea conservării materiei este cea care susține că, într-un sistem închis, cantitatea de materie care ia parte la o reacție chimică este constantă.
Înțelegem un sistem închis ca un mediu care izolează componentele implicate în reacție din exterior, cum ar fi un container sigilat.
Când transformarea se realizează printr-un proces fizic, nu se observă nicio alterare în mase.
Cu alte cuvinte, dacă umplem un recipient cu apă și îl înghețăm, cantitatea de apă nu crește sau scade, ci își schimbă doar starea din lichid în solid.
Procesul nu modifică masa elementelor care participă la reacție, ci provoacă doar o nouă organizare în structura sa. Vom avea aceeași cantitate de materie la începutul și la sfârșitul acestei reacții.
Afirmația care descrie cel mai bine ceea ce postulează această lege este:
„În natură nimic nu este creat sau distrus, totul este transformat” (A. Lavoisier, 1785)
Legea conservării materiei a fost dezvoltată în secolul al XVIII-lea datorită a doi oameni de știință, Mihail Lomonosov și Antoine Lavoisier, care au ajuns la concluzii similare în paralel.
Numeroase fapte ale zilelor noastre demonstrează ceea ce susține acest principiu de bază al chimiei.
Exemple de lege a conservării materiei
Iată câteva situații care confirmă această lege:
Descompunerea fructului
Reducerea dimensiunii alimentelor pe măsură ce se degradează este remarcabilă. Această materie se transformă în gaze care sunt eliberate în mediu.
Topeste gheata
Lăsând un pahar cu gheață la temperatura camerei se topește gheața. Cantitatea de substanță care rămâne în recipient este aceeași, doar starea sa este modificată.
Fierbe apa
Fierberea apei servește, de asemenea, ca exemplu, deoarece atunci când fierbe, apa este consumată și transformată în abur, care rămâne în mediu.
Obiecte ruginite
Obiectele metalice, de obicei fierul, rugină datorită expunerii la oxigen. Oxigenul reacționează cu metalul, generând un strat de oxid pe suprafața acestuia.
Formarea compusului
În formarea apei, două molecule de hidrogen (2 H2) reacționează cu o moleculă de oxigen (O2) dând naștere la două molecule de apă (2H2SAU). După cum vedem în imagine, numărul total de atomi dintre reactanți și produse nu variază, există patru atomi de hidrogen și doi atomi de oxigen pe fiecare parte a reacției.
Descoperirea legii conservării materiei
Descoperirea acestei legi are loc în secolul al XVIII-lea datorită preocupării existente în comunitatea științifică pentru pierderea materiei în anumite procese, cum ar fi arderea.
În 1748 Mihail Lomonosov, un savant remarcabil în diferite arte și științe, a făcut prima formulare a acestei legi.
"Într-o reacție chimică, materia este conservată, masa inițială fiind egală cu masa rezultată" (M. Lomonosov, 1748)
Ani mai târziu, în 1785, Antoine Lavoisier, un avocat, economist și om de știință francez, a reformulat legea, adăugând noi nuanțe.
„Elementele care participă la o reacție chimică își păstrează fiecare propria masă după reacție” (A. Lavoisier, 1785)
Din acest motiv, legea conservării materiei este cunoscută și sub numele de legea Lomonosov-Lavoisier.
Ambii oameni de știință au folosit, pentru prima dată, metode de măsurare și cântărire precisă, ceea ce a reprezentat un progres important pentru chimie și a contribuit la descoperirea legilor sale fundamentale.
