Ce este sănătatea:
Sănătatea este starea generală a unui organism viu, deoarece își execută funcțiile vitale într-un mod eficient, ceea ce îi permite să funcționeze corect în mediul său.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), conceptul de sănătate este legat de o stare de bunăstare fizică, mentală și socială și nu numai de absența bolilor.
Sănătatea este, de asemenea, definită pe două niveluri: un nivel subiectiv (subiectul crede că se află în bunăstare) și un nivel obiectiv (atunci când există date care permit verificarea stării respective).
Termenul sănătate provine din latinescul salus, salūtis, care înseamnă „mântuire”, dar și „salut”. Prin urmare, verbul a saluta implică urarea celuilalt sănătate.
În sens larg, sănătatea este de asemenea utilizată pentru a se referi la starea și funcționarea unui grup, a unei instituții sau a unei activități. Folosit ca interjecție („Noroc!”) Este o formulă pentru prăjire.
A se vedea, de asemenea, Organizația Mondială a Sănătății
Factori care afectează sănătatea
În 1974, Canada a prezentat un raport numit „O nouă perspectivă asupra sănătății canadienilor, cunoscut sub numele de raportul Lalonde, în onoarea ministrului sănătății de atunci, Mark Lalonde, care a prezentat studiul.
Raportul menționat a servit pentru a determina existența a patru factori care au avut un impact marcat asupra sănătății populației, și anume:
Biologie Umana
Aceasta include factorii genetici care pot influența apariția bolilor sau a condițiilor care modifică starea de sănătate.
Atmosfera
Are legătură cu aspecte precum poluarea mediului, condițiile spațiilor sau structurilor fizice (casă, locul de muncă, zone publice), precum și cu factorii socio-culturali care influențează obiceiurile de viață.
Mod de viata
Se referă la obiceiurile personale (hrană, igienă, activitate fizică, relații sociale, activitate sexuală).
Organizația medicală
Acesta include accesul și utilizarea sistemului de sănătate (atât public, cât și privat), precum și calitatea acestuia.
Sănătate și igienă
Există o relație directă între aplicarea standardelor igienice și păstrarea sănătății. Igiena se referă la toate măsurile de igienă și îngrijire, atât pentru corpul uman, cât și pentru spațiile fizice.
În acest sens, obiceiuri precum scăldatul zilnic, periajul și îngrijirea dentară și eliminarea deșeurilor din mediu sunt doar câteva măsuri care previn apariția bolilor și, prin urmare, constituie un factor esențial în menținerea sănătății individuale și colective.
Sănătate mentală
Sănătatea mintală este o stare de echilibru și bunăstare mentală, emoțională și socială în care persoana este conștientă de capacitățile sale și poate face față cerințelor normale ale vieții și poate fi productivă pentru societate. Cu toate acestea, Organizația Mondială a Sănătății nu a stabilit o definiție pentru acest termen.
Sănătatea mintală se referă la emoțiile, sentimentele, atitudinile și comportamentele unei persoane și la relațiile lor sociale.
Percepția de sine, autonomia și bunăstarea subiectivă (modul în care persoana crede că se simte) au o influență directă asupra sănătății mintale.
Unele dintre condițiile clinice legate de sănătatea mintală sunt depresia, anxietatea, schizofrenia și tulburările alimentare.
Vezi și Sănătate mintală
Sănătate Publică
Sănătatea publică este disciplina responsabilă de studierea și implementarea măsurilor pentru asigurarea sănătății populației.
Sănătatea publică include organizarea și funcționarea serviciilor de sănătate, implementarea strategiilor de prevenire a bolilor, precum și protecția, promovarea și restabilirea sănătății și a calității vieții cetățenilor.
Unele măsuri care depind de sănătatea publică au legătură cu controlul sanitar al mediului, controlul dăunătorilor, activități de promovare a sănătății și dezvoltarea de programe care permit determinarea factorilor de risc în sănătatea populației.
În majoritatea țărilor, politicile de sănătate publică sunt efectuate de un minister al sănătății sau de un organism similar.
- Sănătate Publică
Sănătate reproductivă
Sănătatea reproductivă are legătură cu accesul la drepturi sexuale pentru femei și bărbați, ceea ce implică faptul că acestea pot avea capacitatea de a se bucura de o viață sexuală satisfăcătoare fără risc de boli, pe lângă libera alegere în planificarea familială.
Sănătatea reproductivă implică accesul la informații și metode privind reglarea fertilității într-un mod sigur și accesibil, precum și la servicii legate de asistență în timpul sarcinii și al nașterii, furnizate de sistemul public de sănătate.
Acest lucru este încadrat în așa-numitele drepturi de reproducere, un concept care, deși a fost creat la conferința de la Teheran a OMS și a Națiunilor Unite în 1968, ar avea o definiție mai largă în Programul de acțiune al Conferinței internaționale privind populația și Development., Desfășurat la Cairo în 1994.
Atunci se stabilește că drepturile de reproducere se bazează pe recunoașterea dreptului tuturor indivizilor și cuplurilor de a lua decizii cu privire la sănătatea lor sexuală și reproductivă fără a suferi niciun fel de discriminare.
Unele drepturi de reproducere sunt:
- Dreptul la autodeterminare a propriului corp.
- Dreptul la procreație.
- Dreptul de acces la sănătatea reproducerii.
- Dreptul de acces la progresele tehnologice și științifice în sănătatea sexuală și reproductivă.
- Dreptul de a alege un partener și de a se căsători fără a fi constrâns.
Sănătate fizică
Se referă la mediul fizic al persoanei, starea și funcționarea corpului său.
O persoană cu o sănătate fizică optimă se poate integra mai bine în societate, dezvoltându-și potențialul și contribuind la bunăstarea societății în general.
Influența factorilor biologici, de mediu și sociali are un impact asupra sănătății fizice, dar stilul de viață joacă, de asemenea, un rol fundamental.
Alimentația adecvată, exercițiile fizice regulate, relațiile emoționale și sociale sănătoase și accesul la serviciile de sănătate sunt factori în care persoana poate interveni direct pentru a contribui la menținerea sănătății și prevenirea bolilor.
- Sănătate fizică
- Medicament
