Ce este gândirea sistemelor:
Gândirea sistemică este o mod de analiză care evaluează toate părțile interdependente care la rândul lor alcătuiesc o situație pentru a obține o mai mare conștientizare a evenimentelor și de ce.
Prin gândirea sistemelor sunt studiate toate părțile unui întreg. Este un tip de gândire care se aplică de obicei în studiile științifice, ingineria și administrarea afacerilor, printre altele, ca metodă prin care o problemă sau o situație poate fi rezolvată.
Gândirea sistemică este alcătuită dintr-un set de instrumente care vă permit să structurați și să înțelegeți ce situații sunt, de la cele mai complexe la cele mai simple, și astfel să definiți cel mai bun mod de a răspunde sau de a rezolva o problemă. Este un mod de a pune în practică abilitățile cognitive ale indivizilor.
Originea termenului și metodologia gândirii sistemice este încă recentă, primul cercetător care l-a numit a fost biologul Ludwig von Bertalanffy. Ulterior, a fost urmat de alți cercetători din diverse domenii, cum ar fi psihiatria, filozofia și ingineria, care au dezvoltat și aprofundat termenul, aplicațiile și rezultatele acestuia.
Filosoful Edgar Morin a propus să gândească sistemele către gândirea complexă, deoarece se caracterizează prin organizarea și dezvoltarea abilităților care pot aborda diverse probleme filosofice, științifice și sociale.
Caracteristicile gândirii sistemelor
Gândirea sistemică se caracterizează prin determinarea părților care alcătuiesc un întreg, de unde și complexitatea acestuia, întrucât încearcă să depășească ceea ce este perceput cu ochiul liber.
- O viziune mai largă a situației sau problemei care trebuie confruntată poate fi obținută de la particular la general.
- Este un tip complex de gândire și analiză.
- Prin gândirea sistemică, pot fi identificate tipare și strategii pentru a preveni sau a face față unor situații viitoare.
- Este util să aplicați acest tip de gândire atunci când conduceți o anumită echipă de lucru sau proiect.
- Oferă metode și strategii mai eficiente pentru a face față dificultăților și a înțelege mediul care ne înconjoară.
Gândirea sistemelor în organizații
În zona organizațiilor, gândirea sistemică ridică o viziune multidisciplinară și transdisciplinară pentru a face o analiză profundă și mai completă a unei companii sau organizații și astfel să stabilească care sunt punctele forte și punctele slabe ale acesteia în ceea ce privește managementul și producția și, ce pași ele trebuie realizate pentru echilibrul lor.
Companiile sau organizațiile funcționează ca un ansamblu alcătuit din diverse zone de lucru, care sunt integrate și pot chiar depinde unele de altele pentru a dezvolta un bun final sau un serviciu.
Aici stă importanța gândirii sistemice, având capacitatea de a înțelege cum funcționează fiecare dintre părțile unui întreg și generează o soluție strategică la o problemă prin procese care sunt, de asemenea, integrate și generează o dezvoltare stabilă și durabilă.
Managementul organizațional trebuie să fie atent la toate domeniile care alcătuiesc compania și să propună strategii de lucru și dezvoltare care să fie adaptate funcționării lor corecte fără a le afecta negativ pe celelalte. Interconectarea corectă a zonelor de lucru poate garanta rezultate optime.
Exemple de gândire sistemică
Gândirea sistemică poate fi aplicată tuturor activităților vieții de zi cu zi, prin urmare principala sa caracteristică este de a înțelege importanța părților care alcătuiesc un întreg.
De exemplu, în sporturile de grup, cum ar fi fotbalul sau baseballul, poate exista un jucător care să iasă în evidență mai mult decât ceilalți într-o poziție.
Cu toate acestea, ceea ce contează este abilitatea sa în jocul în echipă, deoarece câștigarea sau pierderea unui joc nu va depinde doar de abilitățile sale, ci și de munca și strategia pe care o desfășoară împreună cu restul coechipierilor săi.
Pe de altă parte, de exemplu, atunci când o organizație prezintă o problemă în zona de producție, este posibil ca dificultatea să apară din orice altă zonă sau zone de lucru, dar să se reflecte doar în procesul de producție.
Prin gândirea sistemică este posibil să se facă acest tip de detectare, deoarece toate părțile care alcătuiesc organizația sunt evaluate în ansamblu și nu separat. Odată determinată situația, sunt stabiliți pașii și strategia de urmat pentru a rezolva problema.
