Ce este un contract social:
Este cunoscut ca un contract social care cetățenii semnează implicit cu statul odată ce decid să trăiască într-o societate reglementată de acesta din urmă.
Contractul social este un termen inventat de filosoful Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) în opera sa Contractul social: sau principiile dreptului politic publicat în 1762.
Pentru Rousseau, contractul social este o reconciliere între natură și cultură, unde voința generală este exprimată sub forma interesului social și a binelui comun și nu doar a unei totalizări numerice majoritare a voințelor private, acestea fiind interese egoiste și private. Rousseau afirmă în ultima dintre cele patru cărți care alcătuiesc această lucrare că este manifestarea voinței generale și sociale de utilitate publică în care emană autoritatea unică și legitimă a statului.
Clauzele contractului social sunt constituite din drepturile și îndatoririle indivizilor, unde cu cât mai multe drepturi cu atât sunt mai multe îndatoriri. Rousseau justifică abandonarea libertăților cetățenilor către stat în schimbul asigurării de către stat a unui ordin. Această justificare este susținută de gândul filosofului Thomas Hobbes.
Gândirea lui Rousseau a fost importantă pentru maturizarea conceptelor care au catalizat Revoluția Franceză (1789-1799) cu deviza „Egalitate, libertate și fraternitate”.
Exemple de contract social
Formele pe care contractul social le ia într-o societate sunt, de exemplu, referendumuri care, ca mecanism de participare a cetățenilor prin vot, au o influență asupra unei decizii guvernamentale. Dreptul cetățenilor de a fi consultați în deciziile statului este în contrast cu obligația lor de a vota.
Măsurile pentru asigurarea drepturilor omului și a egalității în societate fac parte din obligațiile statului față de contractul social cu cetățenii săi.
Contract social cu Thomas Hobbes
Filosoful englez Thomas Hobbes (1588-1679) în opera sa Leviatanul din 1651 menționează contractul social în termenul pactului inițial între guvernat și guvernator.
Thomas Hobbes popularizează fraza Homo Homini Lupus tradus ca „omul este un lup pentru om” în lucrarea sa de a descrie bazele acordului implicit al pact original sau contract social.
Hobbes infirmă gândirea clasică care definește ordinea politică ca o consecință a ordinii naturale. În schimb, afirmă că ordinea politică este determinată prin baze de putere civilă reflectate în contracte și că singura ordine naturală care rămâne este instinctul de autoconservare. Acest instinct de conservare este cel care duce la dreptul de conservare, ducând la războaie între ele, deoarece „omul este un lup pentru om”.
Din cauza celor de mai sus, cetățenii sacrifică drepturile care sunt predate unei autorități superioare pentru a-și asigura propria supraviețuire prin contractul social. Acest pact original nu este sărbătorit în mod voluntar, ci mai degrabă din teama de ceea ce este capabilă să facă societatea. Hobbes definește că originea pactului constă în egoismul colectiv.
