Ce este Introspecția:
Termenul introspecţie se referă la atitudinea de a acorda atenție proceselor interne ale subiectului, adică capacitatea subiectului de a concentra atenția asupra propriilor percepții, preocupări, senzații și gânduri.
Introspecția, ca act de conștiință de sine, permite subiectului să se analizeze pe sine și să reflecteze asupra comportamentului său, comportamentelor sale, proceselor sale de învățare sau emoțiilor sale în fața anumitor circumstanțe. Prin urmare, această noțiune joacă un rol important atât în filozofie, cât și în psihologie și spiritualitate.
Introspecția în psihologie
În psihologie, introspecția a început să fie folosită ca metodă spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. S-a bazat pe stimularea memoriei și reflectării pacientului cu privire la propriile procese de gândire și declanșatorii lor.
Această tehnică a fost dezvoltată de Wilhelm Wundt, care a numit-o introspecție experimentală sau auto-observare experimentală. Prin intermediul acestei tehnici, Wundt a căutat să instruiască pacientul pentru a-și putea analiza gândurile într-un mod sistematic și obiectiv.
Vezi și: Personalitate.
Tipuri de introspecție
În psihologie există cel puțin două tipuri de introspecție. Acestea ar fi:
- Reflectie de sine: este procesul de analiză a proceselor de gândire internă pentru a deveni conștienți de factorii declanșatori și comportamente reflexe ale acestora, precum și de greșelile noastre, pentru a îmbunătăți creșterea psihologică personală și a ajunge la o maturitate mai mare.
- Auto-ruminare: Auto-ruminarea sau auto-ruminarea, apare atunci când persoana devine obsedată de a se gândi la greșelile sale într-un mod constant și autodistructiv, ceea ce îi împiedică să vadă soluții și oportunități până când stima de sine le este ruptă.
Vezi și Psihanaliză.
