Ce se spune despre păcat, dar nu despre păcătos:
Zicala populară „Păcatul este spus, dar nu păcătosul” se aplică atunci când o persoană care relatează un episod compromisor, adică o acțiune rea, dar nu dorește sau nu este interesată să expună persoana care a comis-o.
În acest caz, zicala invocă valoarea discreției și eticii în tratarea informațiilor și pentru aceasta folosește imaginea mărturisirii catolice, în care preoților li se interzice în mod expres să îi informeze pe cei care își mărturisesc păcatele. Același principiu se aplică profesiilor precum psihologia, medicina și dreptul.
Motivele pentru care nu s-a raportat persoana care a comis acțiunea greșită sau care a compromis acțiunile pot varia de la caz la caz. Se înțelege, în orice scenariu, că persoana care invocă această zicală preferă prudența și discreția, deoarece știe că expunerea vinovatului nu este importantă și poate avea și consecințe neplăcute.
În acest fel, se presupune că persoana care spune evenimentul negativ, îl expune pentru a extrage din acesta o lecție sau informații valoroase ascultătorului, astfel încât numele persoanei responsabile este irelevant. Astfel, naratorul se asigură că nu bârfește și expune doar ceea ce are sens în contextul conversației.
Există mai multe ziceri care fac apel la necesitatea prudenței și discreției, deși din perspective diferite. Printre acestea ne putem referi la „În gura închisă, nu intră muște”.
- Păcat.
- Cel care se scuză, se acuză.
- Exemple practice de etică profesională.
