Romanul este un operă literară care poate fi bazată pe evenimente reale sau imaginare. În acest sens, poveștile spuse într-un roman sunt expuse investigației autorului sau imaginației și utilizării pe care autorul o face din limbaj pentru a ajunge la cititor.
Prin urmare, pot fi menționate diferite tipuri de romane luând în considerare o serie de criterii precum forma, conținutul, genul, publicul țintă, indiferent dacă acesta se bazează pe evenimente reale sau fictive, printre altele.
Roman scurt
Romanul scurt este un tip de narațiune de mai mică lungime decât romanul, dar mai mare decât povestea.
Romanul scurt este alcătuit din aceleași elemente ca romanul, totuși și datorită particularității lungimii sale, personajele, intriga, setările și descrierile sunt scurte și mai puțin dezvoltate.
Exemple de romane scurte includ Colonelul nu are pe cine să-i scrie (1957), de Gabriel García Márquez, Povești de Crăciun (1843), de Charles Dickens, Metamorfoză (1915), de Franz Kafka, printre altele.
Roman epistolar
Este un tip de roman povestit la persoana a treia și spus prin scrisori, jurnale sau alte documente personale, deci are și o tendință de scriere similară cu romanul autobiografic datorită participării naratorului la poveste.
Se caracterizează prin faptul că are un caracter intim, adevărat, care prezintă o situație conflictuală și că face parte din evoluția romanului de-a lungul secolului VXIII.
De exemplu, puteți menționa Julia, sau noua Heloise (1761), de Jean-Jacques Rousseau, Dracula (1887), de Bram Stoker, Oameni saraci (1844-1846), de Fyodor M. Dostoevsky.
Roman autobiografic
Romanul autobiografic se caracterizează prin expunerea de informații despre viața autorului. În acest sens, autorul lucrării povestește diverse momente din viața sa, în general, cele care și-au lăsat amprenta precum realizări, eșecuri, boli, pierderi, povești de dragoste, printre altele, și le fac cunoscute publicului.
Romanul autobiografic se caracterizează prin a fi o operă care se naște din introspecția autorului. Câteva exemple sunt Mărturisiri (397-398), de Augustin de Hipona, Traieste sa spui (2002) de Gabriel García Márquez, Memoriile unei tinere formale (1958), de Virginia Wolf.
Roman satiric
Romanul satiric, după cum sugerează și numele său, se caracterizează prin utilizarea elementelor satirei. În acest tip de roman, autorul își expune punctul de vedere în raport cu o anumită situație, pe care o ridiculizează pentru a genera o reacție în cititor.
Ca exemplu calatoriile lui Gulliver (1927), de Jonathan Swift, Rebeliunea la fermă (1945), de George Orwell, Supravieţuitor (2000), de Chuck Palahniuk, printre altele.
Roman picaresc
Este un tip de roman care povestește la prima persoană aventurile unui protagonist necinstit, chiar, care se dezvoltă ca un antierou.
Acest tip de roman este caracteristic literaturii spaniole în timpul tranziției de la Renaștere la baroc, între secolele XVI și XVII, perioadă cunoscută sub numele de Epoca de Aur.
Aceste romane includ caracteristici ale vieții din secolul al XVI-lea, prin urmare el critică obiceiurile vremii și invită la o reflecție asupra moralității și acelei realități sociale.
Printre principalele exemple se numără Ghidul lui Tormes (1554), autor necunoscut și Viața Busconului (1626), de Francisco Quevedo.
Roman cavaleresc
Romanul cavaleresc a apărut în secolul al XV-lea. Acest tip de roman se caracterizează prin relatarea exploatărilor și a eroismului cavalerilor care obișnuiau să înfrunte diverse adversități de-a lungul vieții.
Poveștile romanelor cavalerești se străduiesc să prezinte realitatea de atunci în cel mai bun mod, în acest fel povestea devine mai credibilă.
În acest sens, personajul principal, cavalerul, este descris ca un om curajos, curajos și puternic capabil să-și asume orice risc și să lupte ori de câte ori este necesar. La fel, domnul este un subiect inteligent, viclean și onorabil pe care mulți îl respectă.
Ca exemplu putem menționa romanul Tirante el Blanco (1490), de autorul valencian Joanot Mastorell. Cu toate acestea, mai târziu acest tip de roman a fost demistificat odată cu publicarea lui Ingeniosul domn Don Quijote din La Mancha (1605), de Miguel de Cervantes.
Roman realist
Romanul realist a fost dezvoltat pe scară largă în Spania la mijlocul secolului al XIX-lea. Se caracterizează prin prezentarea unei narațiuni care reflectă foarte clar realitatea circumstanțelor vieții de zi cu zi și a diferitelor evenimente sociale.
Aceste romane se remarcă și prin aspectul obiectiv pe care autorul îl dezvoltă pentru a descrie și expune realitatea unui moment dat.
Ca exemplu puteți menționa romanele Fortunata și Jacinta (1886-187), de Benito Pérez Galdós și Madame bovary (1857), de Gustave Flaubert.
Nuvelă istorică
După cum indică tipologia sa, romanul istoric se bazează pe povești din trecut și din istorie. Chiar și poveștile spuse pot fi reale sau fictive, atâta timp cât sunt situate într-un moment istoric. Este un tip de roman destul de reușit.
În cazul poveștilor adevărate, autorul trebuie să se bazeze pe argumente și date relevante despre o serie de evenimente sau personaje care au fost relevante la un moment dat.
Dacă este o poveste fictivă, autorul trebuie, de asemenea, să localizeze povestea într-un timp trecut și să dezvolte un argument din creativitatea sa.
De exemplu, puteți menționa Petrecerea caprei (2000), este un roman al scriitorului peruvian Mario Vargas Llosa bazat pe dictatura lui Rafael Leónidas Trujillo din Republica Dominicană.
O altă lucrare remarcabilă este Numele trandafirului (1980), de Umberto Eco, a cărui poveste se naște din imaginația autorului, dezvoltată într-un mediu misterios.
Roman de știință-ficțiune
Romanele de știință-ficțiune se bazează pe speculația unei serii de evenimente care au loc într-un spațiu imaginar. Aceste povești se bazează pe povești futuriste despre călătoriile spațiale, existența extratereștrilor, evoluția umană, sfârșitul lumii, călătoriile în timp, printre altele.
La fel, folosește elemente precum științele fizice, elementele tehnologice, viața artificială și alte resurse robotizate pentru dezvoltarea poveștilor. Personajele pot fi chiar oameni sau ființe recreate din imaginația autorului.
Razboiul lumilor (1898), de H. G. Wells, Jocul lui Ender (1985), de Orson Scott Card, printre altele, sunt exemple de romane science fiction.
Roman fantastic
Romanele fantastice sunt cele care folosesc elemente imaginative pentru a recrea lumi și personaje cu caracteristici particulare, mai degrabă decât reale. Nu trebuie confundate cu romanele de știință-ficțiune, ale căror povești se bazează în mare parte pe elemente tehnologice.
Personajele care recreează aceste povești sunt de obicei zâne, vrăjitoare, vrăjitori, elfi, troli, printre altele. Cele mai proeminente exemple sunt trilogia Stapanul Inelelor, de J. R. R. Tolkien și saga de Harry Potter, de J. K. Rowlling, printre altele.
Roman de groază
Romanele de groază sunt caracterizate prin povestiri care generează frică și teamă în timpul desfășurării evenimentelor. Cu toate acestea, aceste povești țin adesea cititorul până la sfârșitul poveștii.
Un scriitor care se caracterizează prin scrierea acestui tip de roman este americanul Stephen King, unul dintre cele mai cunoscute romane de groază ale sale Stralucirea (1977).
Roman de aventuri
Romanele care spun povești în care personajele merg în locuri necunoscute în căutarea experimentării a ceva nou, fie că este vorba de a cunoaște un loc, de a face o călătorie, de a dezvălui un mister, de a începe o relație de dragoste, printre altele.
Aceste romane se caracterizează prin faptul că personajele trebuie să-și asume riscuri, să fie îndrăznețe, să fie atrase de mister, să trăiască situații și acțiuni necunoscute și, uneori, chiar depind de noroc.
De exemplu, Robinson Crusoe (1719), de Daniel Defoe, Insula comoarasau (1883), de Robert Louis Stenvenson, printre altele.
Roman de dragoste
Romanele romantice sunt cele în care se dezvoltă o poveste de dragoste, în general cu final fericit.
Intriga principală a acestor romane este plină de descrieri ale emoțiilor protagoniștilor îndrăgostiți, care trăiesc un proces de îndrăgostire, întâlniri furtive, senzualitate, confruntare între rivali, printre altele.
De exemplu, puteți menționa La răscruce de vânturi (1847), de Emily Brontë, Podurile lui Madison (1992) de Robert James Waller, Iubire în vremuri de furie (1985), de Gabriel García Márquez.
