Comunicare: ce este, caracteristici, elemente, funcții și tipuri

Ce este comunicarea?

Comunicarea este un proces care constă în transmiterea și schimbul de mesaje între un expeditor și un receptor.

În acest proces, pe lângă expeditor și receptor, participă diferite elemente:

• codul, care este limba utilizată,
• canalul de comunicare, care este mediul utilizat,
• contextul, care sunt circumstanțele în care are loc comunicarea,
• zgomot sau perturbări la recepția mesajului original și
• feedback sau feedback, care este răspunsul la primul mesaj.

Procesul comunicativ este esențial pentru viața în societate: permite ființelor umane să se exprime și să împărtășească informații reciproc, să stabilească relații, să ajungă la acorduri și să poată organiza.

Comunicarea poate fi realizată și în diferite moduri: verbală, folosind un limbaj sau limbaj, sau non-verbală, folosind gesturi, limbaj corporal sau semne nelingvistice.

Cuvântul comunicare derivă din latină comunicare ceea ce înseamnă să împărtășești, să participi la ceva sau să pui în comun.

Prin urmare, termenul de comunicare este folosit și în sensul conexiunii dintre două puncte. De exemplu, mijloacele de transport care comunică între două orașe sau mijloacele tehnice de comunicații (telecomunicații).

Elemente de comunicare

Elementele care alcătuiesc procesul de comunicare sunt:

• Transmiţător: este cel care transmite mesajul
• Receptor: este cel care primește mesajul.
• Cod: este setul de semne care vor fi folosite pentru a crea mesajul (cuvinte, gesturi, simboluri).
• Mesaj: este informația sau setul de date care este transmis.
• Canal de comunicare: este mediul fizic care va fi utilizat pentru a trimite mesajul, cum ar fi scrisoare, telefon, televiziune, internet, aerul în sine etc.
• Zgomot: sunt toate distorsiunile care pot influența recepția mesajului original și pot fi atât de la expeditor, canal sau receptor.
• Feedback sau părere: în primă instanță, este răspunsul receptorului la mesajul primit. Dacă expeditorul răspunde ulterior la ceea ce este trimis de receptor, acesta este considerat și feedback.
• Context: sunt circumstanțele în care are loc procesul de comunicare. Ele au o influență directă asupra interpretării mesajului (spațiul fizic, cadrul cultural de referință al expeditorului și al receptorului, contextul social etc.)

Vedeți mai multe despre elementele comunicării.

Cei 5 pași din procesul de comunicare

Pentru a avea loc comunicarea, sunt necesari câțiva pași de bază care caracterizează acest proces:

1. Intenția de a comunica: necesită unul sau mai mulți expeditori care doresc să trimită un mesaj.
2. Codificarea mesajului: expeditorul pregătește mesajul în funcție de tipul de comunicare care trebuie utilizat (verbal, non-verbal, scris sau vizual).
3. Transmiterea mesajului: implică utilizarea mijloacelor sau canalelor adecvate codului utilizat în mesaj (un e-mail sau un mesaj instant pentru a trimite un mesaj scris, un apel sau chat pentru comunicare verbală etc.)
4. Primirea mesajului: pentru ca mesajul să fie primit, receptorul trebuie să cunoască codul în care au fost trimise informațiile. De exemplu, dacă o scrisoare este trimisă unei persoane care nu poate citi, procesul de comunicare nu va avea loc.
5. Interpretarea mesajului: aici intră în joc contextul receptorului, întrucât, în funcție de factorii biologici, psihologici, emoționali sau socio-culturali, mesajul poate fi interpretat în mai multe moduri care nu trebuie neapărat să coincidă cu intenția pe care a avut-o emițătorul la momentul respectiv de comunicare.

Principalele caracteristici ale comunicării

• Necesită un emițător și un receptor: pentru ca mesajul să poată fi trimis, este necesară intervenția unui expeditor, în același mod în care receptorul este esențial pentru ca mesajul să poată fi primit și interpretat.
• Este un proces dinamic: rolurile de expeditor și receptor pot fi schimbate în procesul de comunicare. În acest fel, odată ce receptorul își trimite feedback-ul sau feedback-ul, el devine expeditor.
• Este esențial pentru interacțiunea indivizilor: comunicarea servește la reafirmarea individului permițându-i să se exprime și să transmită un mesaj.
• Promovează organizarea socială: influențează interacțiunea grupurilor sociale care împărtășesc un cod comun și le permite să stabilească acorduri și să organizeze.
• Este imposibil să nu aibă loc: comunicarea este un proces care are loc continuu și la diferite niveluri. Acest lucru este subliniat în cele cinci axiome ale comunicării stabilite de psihologul Paul Wazlawick. Prima axiomă prevede că este imposibil să nu comunici.

Funcții de comunicare

În cadrul procesului de comunicare, se disting cinci funcții de bază:

Funcția informațională

Mesajul transmite informații obiective susținute de date verificabile. Știrile de televiziune și presa scrisă au această funcție.

Funcția persuasivă

Este vorba de a convinge receptorul mesajului sau de a modifica comportamentul acestuia într-un scop specific. Propaganda politică și publicitatea răspund acestei funcții de comunicare.

Funcția de antrenament

Intenția este de a transmite mesaje care generează noi cunoștințe în receptor și că acesta le încorporează în sistemul său de credință. Procesele de comunicare din mediile educaționale, cum ar fi școala, servesc acestui scop.

Funcția de divertisment

Este vorba despre crearea de mesaje concepute pentru a se bucura de receptor. Muzica, filmele și seriile îndeplinesc, în general, această funcție.

Tipuri de comunicare

Comunicarea poate fi împărțită în două tipuri principale:

Comunicare verbala

Comunicarea verbală este o formă de comunicare exclusivă ființelor umane și, prin urmare, este cea mai importantă. Are două subcategorii:

• Comunicarea orală: este schimbul de mesaje prin vorbire.
• Comunicare scrisă: în acest caz, procesul comunicativ are loc prin limbajul scris.

Vezi și 37 de tipuri de comunicare.

Comunicare nonverbală

Se exprimă prin limbajul corpului, proximitate, semne nelingvistice și sunete fără cuvinte.

Ați putea dori, de asemenea:

• Comunicare verbala
• Comunicare nonverbală.

Comunicare asertivă

Comunicarea asertivă este una în care expeditorul reușește să exprime un mesaj într-un mod simplu, oportun și clar, având în vedere nevoile receptorului sau ale interlocutorului.

Este o abilitate socială importantă asociată cu inteligența emoțională și comunicarea non-verbală.

Rețele sociale

Mediile de comunicare socială sunt sisteme de transmitere a mesajelor către un public larg, dispersat și eterogen. Această desemnare definește în esență așa-numitele mass-media din domeniile presei periodice, radio, televiziune, cinema și internet.