Ce este Biblia:
Biblia este o colecție sau o compilație de cărți sacre, care conține poveștile, doctrinele, codurile și tradițiile care îi ghidează pe creștini, pe baza tradiției evreiești (Vechiul Testament) și a vestirii Evangheliei (Noul Testament).
Biblia este un termen derivat din cuvântul grecesc βιβλίον (biblic), ce înseamnă sul, papirus sau carte, și din expresia greacă τὰ βιβλία τὰ ἅγια (ta bible ta hágia), ce înseamnă cărți sfinte.
A fost scris de aproximativ 40 de bărbați într-o perioadă de aproximativ 1600 de ani. Prima carte a Bibliei este Geneza. A fost scris în jurul anului 1445 î.Hr. Ultima carte este Apocalipsa, scrisă în jurul anilor 90-96 d.Hr. A fost scris inițial în ebraică, aramaică și greacă.
Sfanta Biblie (Sfanta Biblie în latină) este cea mai bine vândută carte din toate timpurile. A fost tradus în peste 2.500 de limbi și este disponibil în diferite versiuni, în funcție de tradiții și traduceri. În prezent este disponibil și în format digital.
Pe sens figurativ, termenul este, de asemenea, utilizat pentru a se referi la o carte de mare importanță și care conține toate informațiile relevante dintr-o anumită zonă. De exemplu, Biblia Java Script, Biblia pentru administrarea afacerilor, Biblia pentru muzician, Biblia pentru fotbal etc.
Structura bibliei
Biblia creștină este împărțită în două părți principale: Vechiul și Noul Testament. Testament (berith în ebraică) înseamnă alianță, legământ sau contract. Fiecare dintre ele reunește o colecție de texte sacre. Să cunoaștem câteva detalii esențiale.
Vechiul Testament
Vechiul Testament (Tanach pentru evrei și Septuaginta pentru greci) este considerat de creștini ca fiind poveste de creație. Include poveștile legate de crearea lumii și evenimentele poporului evreu până în 445 î.Hr. aproximativ.
Există două versiuni ale Vechiului Testament, care au circulat interschimbabil în vremurile lui Isus și ale apostolilor:
- Canon ebraic sau Canon palestinian, scris în ebraică, format din 39 de cărți. Această versiune exclude așa-numitele cărți deuterocanonice.
- Canon Alexandrine, Versiunea Șaptezeci (LXX) sau Biblia Septuaginta. Această versiune a fost scrisă în limba greacă. Conține canonul ebraic și, în plus, cărțile deuterocanonice, numite apocrife de tradiția protestantă, precum Tobias, Judith, Cartea 1 și 2 a Macabeilor, Înțelepciunea, Ecleziastica și Baruc.
Ambele canoane diferă în ordine, distribuție și titluri. Bisericile catolice și ortodoxe recunosc Canon alexandrin sau Versiunea șaptezeci. Bisericile protestante sau de inspirație luterană folosesc Canon ebraic sau Canon palestinian. La rândul său, biserica coptă admite alte cărți precum Cartea lui Enoh și Cartea Jubileelor.
Noul Testament
Noul Testament conține 27 de cărți. Este considerat de creștini ca fiind istoria mântuirii. Include evangheliile, care reprezintă viața și învățăturile lui Isus Hristos. Acestea cuprind evenimentele din timpul vieții sale, mesajul său, moartea și învierea sa.
În plus, Noul Testament conține relatarea faptelor apostolilor (care spune despre nașterea Bisericii timpurii), scrisorile pastorale ale primilor conducători creștini și cartea profetică a Revelației.
Copii și traduceri ale Bibliei
Înainte de inventarea tiparului, cărțile sfinte erau copiate manual.
În cazul cărții sfinte evreiești, care corespunde cu Vechiul Testament Creștin, copiile au fost făcute de copiștii evrei numiți Masorete. Ei erau însărcinați cu copierea Scripturilor ebraice între secolele VI și X și obișnuiau să numere literele pentru a evita greșelile.
În lumea creștină, traducerile și copiile Bibliei au fost efectuate de călugări în mănăstiri, mulți dintre ei însărcinați și cu încorporarea iluminărilor sau ilustrațiilor de mare valoare artistică.
Călugării puteau copia singuri sau în grup sub dictarea unui frate, ceea ce a accelerat producția de copii. Prin urmare, nu a fost surprinzător faptul că au existat unele erori în proces.
Există opinii diferite cu privire la fiabilitatea, conservarea și integritatea Bibliei datorită faptului că au trecut mulți ani de la primele manuscrise și, de asemenea, datorită posibilelor erori în traducerile în diferite limbi și opiniilor divergente în dogme.
Prima traducere a Bibliei în limba vulgară, precum și prima versiune tipărită, a fost Biblia tradusă de Luther în germană în secolul al XVI-lea.
De asemenea, arheologia a oferit descoperiri interesante în legătură cu conformarea textelor biblice istorice în sine.
