Ce este neoliberalismul:
Neoliberalismul este un teorie politico-economică care preia doctrina liberalismului clasic și o regândește în cadrul schemei capitaliste actuale sub principii mai radicale.
Cuvântul, ca atare, este un neologism format din elementul compozițional „neo-”, care provine din grecescul νέος (néos) și înseamnă „nou”, substantivul latin liberālis, și sufixul relativ la doctrină sau sistem „-ism”.
Originea neoliberalismului
Neoliberalismul apare ca o reacție la intervenția statului ca garant al unei justiții sociale mai mari (adică a statului bunăstării) și câștigă forță grație dezmembrărilor economiei capitaliste din secolul al XX-lea, în special celor înregistrate la sfârșit din anii 1920. și cea din anii 1970.
Pentru neoliberalism, statul ar trebui să își îndeplinească funcțiile fundamentale doar ca organ de conducere în organizarea societății, astfel încât să se opună intervenției sale în funcționarea economiei, pentru a menține la distanță reglementările și impozitele pe comerț și impozite.
Această doctrină favorizează privatizarea companiilor și serviciilor care se aflau în mâinile sectorului public, sub premisa că sectorul privat este mai eficient. El este în favoarea reducerii cheltuielilor sociale, promovării concurenței libere, a marilor corporații și a slăbirii și dezintegrării sindicatelor.
Neoliberalismul consideră că economia este principalul motor al dezvoltării unei națiuni, prin urmare, pe lângă faptul că consideră că toate aspectele vieții unei societăți ar trebui să fie subordonate legilor pieței, ea apără Comert liber promovarea unei dinamici mai mari în economie, care, în teorie, ar trebui să genereze condiții de viață și bogăție materială mai bune.
Principalii reprezentanți ai neoliberalismului
Principalii săi ideologi și promotori au fost Friedrich August von Hayek și Milton Friedman, care l-au propus ca model alternativ pentru salvarea economiei secolului al XX-lea.
Liderii politici de mărimea lui Ronald Reagan, în Statele Unite, Margaret Thatcher în Regatul Unit sau Augusto Pinochet, în Chile, au fost primii care au implementat politici neoliberale în țările lor respective. Cu toate acestea, astăzi neoliberalismul este unul dintre cele mai răspândite curente ideologice din Occident, modelul său prin excelență fiind Statele Unite.
Neoliberalism și globalizare
Neoliberalismul a cunoscut o expansiune mondială în ultimele decenii ale secolului XX, care a fost combinată cu ascensiunea globalizării ca proces economic, tehnologic și social care ar produce o lume mai interconectată și interconectată la nivelul piețelor, societăților și culturilor.
Extinderea sistemului capitalist ca produs al căderii economiilor comuniste, împreună cu principiile neoliberalismului, cum ar fi limitarea intervenției statului în relațiile comerciale și opoziția la reglementări și tarife, toate în cadrul schemei pieței libere , a provocat o unitate economică mondială, cu frontiere din ce în ce mai deschise și piețe comune din ce în ce mai mari, tipice unei economii globalizate.
Există dezbateri dacă globalizarea este produsul neoliberalismului sau invers, deși adevărul este că globalizarea creează condițiile ideale pentru neoliberalism, motiv pentru care putem afirma că acestea sunt procese complementare.
Caracteristicile neoliberalismului
Neoliberalismul propune câteva recomandări țărilor dezvoltate și în curs de dezvoltare pentru a realiza o distribuție mai mare a bogăției care, conform acestui model, garantează o stare de bunăstare individuală și colectivă. Printre măsurile care caracterizează acest model economic se remarcă următoarele:
- Eliberarea comerțului: neoliberalismul sugerează eliminarea sau relaxarea restricțiilor comerciale, în special a celor referitoare la mobilitatea capitalului și cu excepția celor care au legătură cu proprietatea și securitatea.
- Piata libera: ca urmare a dereglementării regulilor comerciale și a intervenției reduse sau deloc a statului, piața, într-un mediu neoliberal, funcționează în conformitate cu legea cererii și ofertei, în care prețurile sunt convenite exclusiv între cumpărători și vânzători.
- Politici fiscale dureAceste măsuri ar include reducerea cheltuielilor publice, scăderea impozitelor pe producție și creșterea taxelor pe consum, printre alte reguli.
- Flexibilitate în legislația muncii: aceasta este destinată companiilor să își creeze proprii parametri în ceea ce privește angajarea angajaților, ajustând regulile în funcție de nevoile organizației. Acest punct a fost una dintre criticile majore aduse modelului neoliberal.
- Politici monetare anti-devalorizare: În acest sens, neoliberalismul propune restricționarea masei monetare (banii disponibili în economia unei țări) și creșterea ratelor dobânzii pentru a evita devalorizarea monedei.
- Privatizarea companiilor publice: Această măsură are drept scop reducerea cheltuielilor publice, reducerea birocrației și creșterea nivelului de eficiență în producția și furnizarea de servicii publice.
- Caracteristicile neoliberalismului.
- Privatizarea.
Critici la adresa modelului neoliberal
Pentru criticii neoliberalismului, există mai multe motive relevante pentru care modelul nu este viabil, în special din motive sociale. Pentru detractorii modelului neoliberal, practicile pe care le propune vizează doar beneficiul generatorilor de avere, ignorând bunăstarea restului populației.
În primul rând, absența regulilor pentru generatorii de bogăție poate determina creșterea decalajului social, deoarece ar putea da naștere la noi reguli care generează dezechilibre în relația dintre stat și companii, cu consecințe negative pentru populație.
În același sens, flexibilitatea în ceea ce privește angajarea poate avea consecințe negative pentru lucrători: contracte dezavantajoase, salarii mici, absența sau limitarea beneficiilor economice etc.
Privatizarea serviciilor publice se poate traduce în tarife mai mari pentru populație, ceea ce poate dăuna celor mai vulnerabile sectoare. În plus, pentru criticii modelului neoliberal, nu este prudent ca firmele private să dețină controlul în zonele sensibile ale statului (telecomunicații, taxe, servicii de identitate etc.)
Reducerea impozitelor pentru capitalurile mari ar limita acțiunea statului, prin epuizarea uneia dintre resursele sale principale pentru crearea și menținerea programelor sociale.
Neoliberalismul în Mexic
În Mexic, neoliberalismul a apărut în anii optzeci, într-un scenariu de criză economică, în timpul guvernului lui Miguel de la Madrid Hurtado, care a început implementarea unei serii de reforme neoliberale care s-ar caracteriza prin privatizarea companiilor de stat, contracția statul, reducerea cheltuielilor publice și o deschidere a economiei, distinsă prin stimulentul de a investi capital străin, introducerea în țară a companiilor multinaționale etc.
Politicile neoliberale în materie economică, impuse atât de Fondul Monetar Internațional, cât și de Banca Mondială, vor fi continuate de Carlos Salinas de Gortari și de succesorii săi în fruntea statului mexican, care va da loc Mexicului să semneze Acordul de liber schimb cu Statele Unite și Canada în anii 1990 și acordă autonomie Banco de México, printre alte măsuri.
