Ce este discernământul:
Discernământul este judecată prin care percepem și declarăm diferența dintre diverse lucruri.
Termenul de discernământ se formează prin sufixul latin mentum ce înseamnă “mediu sau instrument ”și discerne că vine și din latină discerne și exprimă „distinge sau separa”.
Actul de a discerne este o virtute legată de o judecată morală care permite individului să aprecieze dacă o acțiune este bună sau rea.
Discernământul ca judecată morală este capacitatea sau capacitatea pe care o persoană o posedă pentru a certifica sau a nega valoarea morală a unei anumite situații.
Cuvântul discernământ este sinonim cu judecata, perspicace, distinctiv, înțelegător, adică atunci când o persoană discerne ceva ce trebuie să înțeleagă, să facă distincția între bine și rău, bine și rău și să fie prudent în modul său de a acționa.
De exemplu, atunci când unei persoane i se oferă un loc de muncă, trebuie să discearnă, adică trebuie să analizeze binele și răul propunerii respective de locuri de muncă pentru a lua o decizie corectă.
Un alt exemplu poate fi atunci când un individ operează într-un grup de oameni, el trebuie să-și observe mediul pentru a determina binele și răul, corectul și răul acțiunilor sale pentru a conduce o conviețuire sănătoasă.
Pe de altă parte, opusul discernământului este imprudența, inocența, prostia, lipsa de gândire, printre altele. Se referă la persoana care nu este capabilă să facă o judecată completă asupra situației și fără a aprecia consecințele acțiunilor sale.
La fel, în domeniul juridic se referă la acțiunea întreprinsă de un judecător atunci când atribuie un subiect curator sau tutore, din cauza lipsei de discernământ, pentru a-l reprezenta în anumite acte ale vieții civile.
În aceste cazuri, tutorele trebuie să ia decizii personale în numele secției și, la rândul său, un conservator ia deciziile care afectează patrimoniul subiectului aflat sub responsabilitatea sa.
Discernământ în Biblie
Cuvântul discernământ este abilitatea de a face o judecată morală pentru a diferenția adevărul, binele și răul prin Sfânta Scriptură.
Oamenii care aleg discernământul biblic caută binele și nu efectuează acțiuni care îi pot afecta aproapele, așa cum ne învață Domnul și ne dezvăluie în Biblie.
Discernământul în ebraică este cos și apare de 250 de ori în Vechiul TestamentÎn cartea „Regi” puteți citi cum Solomon îi cere lui Dumnezeu o inimă cu înțelegere pentru a judeca oamenii și a putea discerne între bine și rău.
Pe lângă acest exemplu, pot fi citate și multe altele care fac parte din Biblie. Cu toate acestea, în Noul Testament, termenul de discernământ este fundamental pentru ca credinciosul să nu participe la acte care sunt contrare învățăturilor Domnului.
