Ce este învățarea:
Așa cum învățarea se numește acțiunea și efectul învățării. Ca atare, învățarea este proces de asimilare a informațiilor prin care se dobândesc noi cunoștințe, tehnici sau abilități.
În acest sens, învățarea constă din să dobândească, să proceseze, să înțeleagă și să aplice informații că am fost învățați sau că am dobândit prin experiență în situații din viața reală. Prin urmare, învățarea poate fi observată atât la oameni, cât și la animale.
Cu toate acestea, atunci când ne referim în special la Oamenii, învățarea este rezultatul procesele de studiu, experiență, instruire, raționament și observare. Și atunci când acest proces are loc mai devreme în viață, în timpul școlii, învățarea nu implică doar dobândirea de noi cunoștințe, ci implică și modificarea comportamentelor, atitudinilor și valorilor în raport cu societatea în care trăim.
Învățarea este vitală pentru ființele umane, deoarece ne permite să ne adaptăm și să știm să acționăm în mediul în care trăim și în diferitele situații cu care va trebui să ne confruntăm de-a lungul vieții noastre.
Vezi și Constructivism.
Învățare autonomă
Învățarea autonomă este una în care individul dobândește noi cunoștințe pe cont propriu. Ca atare, învățarea autonomă presupune capacitatea de a direcționa, controla și evalua procesul de învățare într-un mod conștient, prin implementarea metodelor și strategiilor care permit atingerea obiectivelor de învățare pe care individul și le-a stabilit. În acest sens, este un proces auto-reflectiv care poate fi rezumat ca învățând să înveți. Oamenii care au învățat prin învățare autonomă sunt numiți autodidacti.
Învățarea prin cooperare
Învățarea prin cooperare sau colaborare se numește acel model educațional care constă în organizarea activităților de grup în cadrul clasei, astfel încât învățarea este o experiență socială și școlară, în care elevii se sprijină reciproc și fac schimb de cunoștințe și experiențe, pentru realizarea sarcinilor colective. Pe de altă parte, există cei care diferențiază învățarea colaborativă de cele cooperative, subliniind că ceea ce îi deosebește este gradul de intervenție și control al profesorului asupra procesului de învățare. În acest sens, în învățarea prin cooperare, profesorul este cel care proiectează și controlează procesul de învățare și rezultatele care trebuie obținute, în timp ce se află în colaborativ elevii au o autonomie mai mare.
Învățare semnificativă
Învățarea semnificativă este aceea în care o persoană care se află într-un proces de dobândire de noi cunoștințe este capabilă să raporteze noile informații cu cunoștințele și experiențele anterioare. În învățarea semnificativă, în acest sens, persoana trebuie să fie capabilă să își restructureze și să-și modifice singură cunoștințele pe baza noilor informații pe care le-a primit.
Psihologul american David Ausubel (1918-2008) definește învățarea semnificativă în cadrul paradigmei cognitive ca un mod de a genera informații noi la elevi într-un mod substanțial.
- Paradigma cognitivă.
- Etapele de dezvoltare ale lui Piaget.
Pe de altă parte, psihologul american Carl Rogers (1902-1987) postulează în cadrul paradigmei umaniste că învățarea semnificativă este eficientă numai într-un context social participativ.
