Ce este percepția:
Percepţie este acțiunea și efectul percepției. În acest sens, termenul percepție se referă la impresii pe care un individ le poate percepe asupra unui obiect prin simțuri (vedere, miros, atingere, auz și gust).
Pe de altă parte, percepția este cunoașterea sau înțelegerea unei idei. Percepția a început să fie studiată în secolul al XIX-lea și este primul proces cognitiv, în care individul sau animalul captează informații din exterior și ajunge la sistemele senzoriale și, creierul este responsabil pentru formarea conexiunilor neuronilor care permit să reprezinte imagine sau idee completă a ceea ce a fost descoperit.
Există diferite tipuri de percepție, inclusiv:
- Perceptie vizuala: individul și animalul obțin informații prin ochi.
- Percepție auditivă: legat de sunetele sonore.
- Percepția tactilă: privește simțurile pielii.
- Percepția gustului: ființa umană percepe substanțe prin palat.
- Percepția olfactivă: este legat de mirosuri.
În plus față de cele de mai sus, există și alte tipuri de percepție, cum ar fi:
- Percepția socială, în virtutea faptului că ființa umană este în mod constant legată de indivizii din mediul său, acest tip de percepție îl ajută să obțină concluzii cu privire la analiza și interpretarea pe care o realizează asupra comportamentului lor.
- Percepția muzicală: este capacitatea individului de a percepe și recunoaște sunetul, ritmul și melodia.
- Percepția mișcării: Este capacitatea individului și a animalelor de a-și mișca capul și ochii pentru a supraviețui amenințărilor și pericolelor.
Percepția senzorială și extrasenzorială
Perceptie senzoriala este capacitatea de a capta semnale externe prin simțuri, de exemplu: dacă individul primește o lovitură, va simți imediat o durere intensă care va dura câteva minute.
In schimb, percepție extrasenzorială, cunoscut sub numele de al șaselea sens, este actul de a obține un tip de cunoaștere prin mijloace care sunt diferite de cele cinci simțuri identificate anterior. Percepția extrasenzorială există din cele mai vechi timpuri, unele exemple ale acestui tip de percepție sunt:
- Telepatie, acordându-se în mintea altcuiva.
- Clarviziunea este capacitatea de a accesa cunoștințele pe care nimeni nu le are.
- Precognitia, abilitatea de a vedea evenimente inainte de a se intampla, de a face predictii sau de a avertiza despre viitor.
- Retrocogniția este abilitatea de a vedea evenimente din trecut.
Percepția în psihologie
Conform psihologiei, percepția constă în organizarea și interpretarea stimulilor care au fost primiți de simțuri care ajută la identificarea obiectelor și evenimentelor. În acest sens, percepția are două etape: senzorială și intelectuală, deoarece senzațiile nu oferă viziunea reală și completă și trebuie completate de intelect.
Teoria psihologică Gestalt, este de cea mai mare importanță în ceea ce privește această problemă, indică faptul că ființa umană percepe realitatea în funcție de structură și nu într-un mod izolat sau independent. Principalii săi exponenți sunt: Max Wertheimer, Wolfgang Köhler, Kurt Koffka și Kurt Lewin.
Percepția în filozofie
Percepția în filozofie constă în descrierea unei situații în care spiritul captează intuitiv stimuli externi. Există opinii diferite cu privire la această problemă, Descartes consideră percepția ca un act de inteligență, la rândul său, Leibniz ca o stare tranzitorie care implică procese multiple.
