Ce este fascismul:
Ca fascism, este numit o mișcare și un sistem politic-social de ideologie totalitară, naționalistă, militaristă și antimarxistă, care a apărut în secolul al XX-lea în Italia și s-a răspândit în alte țări. Cuvântul provine din italiană fascio, care înseamnă „fascicul” sau „fasces”, simbol al acestei mișcări.
Fascismul a fost fondat de Benito Mussolini în 1921. Ca sistem politic, a fost propus ca o a treia cale către comunismul și liberalismul predominant la acea vreme. Obiectivul său era de a revendica o idee corporativă a societății, bazată pe principiile patriei, ordinii și tradiției sub comanda unui lider carismatic.
Această ideologie a avut enorme repercusiuni politice în prima jumătate a secolului al XX-lea și a devenit stabilită ca regim în țări precum Italia și Germania. De asemenea, a inspirat dictatura Franco din Spania, dictatura Salazar din Portugalia și alte regimuri autoritare.
În general, regimurile fasciste s-au caracterizat prin faptul că au un lider carismatic, prin ideologia lor naționalistă radicală, prin centralizarea puterii și prin formarea unor dictaturi militare, contrare libertăților individuale și colective. Aceștia s-au caracterizat și prin interzicerea oricărui tip de opoziție, controlul mass-media, manipularea sistemului educațional și deținerea unui aparat propagandist eficient în slujba conducătorului maxim.
Simbol al fascismului italian.
simbolul fascismului este cunoscut ca fascio sau fasces. Este un pachet de treizeci de tije și un topor, legat cu o panglică roșie. În Roma Antică, acest obiect era folosit de lictori, un tip de oficiali publici care escortau magistrații. Prin urmare, fazele sunt o reprezentare a forței, ordinii și disciplinei.
În prezent, cuvântul fascism este adesea folosit într-un mod peiorativ pentru a desemna atitudini sau poziții autoritare și nedemocratice. Cu toate acestea, deși tot fascismul este autoritar, nu tot autoritarismul este fascist.
Caracteristicile fascismului
- Respingerea liberalismului, democrației și socialismului. Fascismul se pretinde a fi o alternativă patriotică la liberalism, democrație și socialism. Pe de o parte, este în contradicție cu individualismul și pluralitatea liberalismului și democrației. Pe de altă parte, este în contradicție cu conceptul marxist de luptă de clasă.
- Naționalismul radical. Totul este guvernat de principiul patriei, datoria patriotică și restabilirea tradiției și a miturilor naționale de întemeiere.
- Personalism carismatic și conducere. Datoria patriotică cere prezența unui lider carismatic care să adune masele în jurul idealului ultra-naționalist.
- Corporatism. Fascismul concepe societatea ca un întreg articulat în jurul statului. Pentru a face acest lucru, înființează un singur partid și instituții unificate care se supun acestuia.
- Propagandism. Fascismul are nevoie de societate mobilizată în favoarea sa. Din acest motiv, controlează mass-media, manipulează sistemul educațional și stabilește un aparat propagandist eficient.
- Militarism. Politicienii fascisti se bazează pe autoritățile militare ca mecanism de control al cetățenilor. Prin urmare, militarizează societatea.
- Totalitarism. Fascismul intervine în toate domeniile vieții publice și private, păstrând deopotrivă ordinea politică și morală.
- Rasism sau xenofobie. Rasa este invocată ca parte a principiilor unității culturale sau a identității naționale.
Se pot aprofunda în: Caracteristicile fascismului
Originea fascismului
Fascismul își are originea în Italia după primul război mondial. A fost fondată în 1921 de Benito Mussolinni, care a venit la putere în 1922. De acolo, el a influențat restul Europei.
Între cauzele fascismului Se numără primul război mondial, triumful revoluției bolșevice din Rusia și destrămarea liberalismului. Primul război mondial a avut ca rezultat Tratatul de la Versailles, după care Italia a fost prejudiciată în împărțirea teritoriilor și Germania a fost pedepsită necruțător. Acest lucru a exacerbat naționalismul în ambele țări.
Comunismul din Rusia, înființat în 1917, a reprezentat o amenințare datorată conceptului de luptă de clasă, de anvergură internațională. La aceasta s-a adăugat nemulțumirea ulterioară față de așa-numita Criză din 1929, pe care fasciștii au văzut-o drept dovadă a incapacității liberalismului de a răspunde șomajului și penuriei.
Declarată o ideologie ultra-naționalistă, în căutarea unității și progresului, fascismul a stabilit regimuri militariste cu un singur partid. El a exploatat sentimentele de frustrare ale oamenilor prin conducere și propagandă carismatică. În același timp, a insuflat frica prin violență și represiune de stat. În cele din urmă, el a dezvoltat politici expansioniste și imperialiste.
Vă poate interesa: Cauze și consecințe ale Primului Război Mondial
Consecințele fascismului
Regimurile fasciste au lăsat în urma lor o serie de consecințe grave. Printre cele mai importante putem menționa:
- Distrugerea instituțiilor liberale și democratice. Liderii fascisti au demontat complet instituțiile cu vocație liberală și democratică în timpul mandatului lor și au promovat o ideologie reacționară și conservatoare.
- Sfârșitul libertăților politice și civile. În timpul regimurilor fasciste, libertățile politice erau total restricționate, la fel și libertățile civile, în special în anumite grupuri etnice.
- Al doilea razboi mondial. Naționalismul exacerbat al Germaniei și Italiei, precum și vocația imperialistă a liderilor lor, au adus cu sine începutul celui de-al doilea război mondial, care a lăsat milioane de morți și a spart economia europeană.
Fascismul în Italia
Fascismul în Italia, unde a apărut, a fost la putere din 1922 până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în 1945. A fost puternic naționalist și a căutat să stabilească un corporativism de stat, cu o economie dirigistă. A avut antecedentele sale la Milano în 1919, când Benito Mussolini a fondat Fascis italiani di combattimento (Fascios de luptă italian).
Aflați mai multe la: Fascismul italian
Fascismul în Germania
Fascismul în Germania a fost exprimat prin nazism. Reprezentantul fascismului german a fost Adolf Hitler. El a deținut puterea între 1933 și 1945, perioadă în care fascismul s-a răspândit în toată Europa, declanșând al doilea război mondial. Fascismul german avea o componentă rasistă foarte exacerbată. Sfârșitul său a fost marcat de înfrângerea Germaniei în fața blocului aliat.
Vezi și nazismul
Fascismul în Spania
Fascismul în Spania s-a manifestat prin partidul Falange spaniol (falangism), fondat de José Antonio Primo de Rivera. Mai târziu, Francisco Franco a stabilit un regim cu trăsături fasciste după fuziunea dintre falangism și așa-numita Împărtășanie tradiționalistă.
Regimul Franco a supraviețuit până în 1975. Cu toate acestea, de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în 1945, dictatura Franco și-a asumat o identitate național-catolică și s-a diferențiat treptat de fascismul propriu-zis, deși fără a pierde autoritarismul.
Fascismul în Portugalia
În Portugalia, Antonio Salazar a promovat un regim dictatorial cu trăsături fasciste în perioada cunoscută sub numele de Noul stat. Acest regim a rămas la putere până când a fost răsturnat de Revoluția Garoafelor, care a avut loc la 25 aprilie 1974.
Diferența dintre fascism, autoritarism și dictatură
Fascismul este considerat o mișcare ideologică de extremă dreaptă. Foarte des, este confundat adesea cu regimuri autoritare și dictaturi de dreapta. Cu toate acestea, fascismul diferă de alte regimuri autoritare în mai multe privințe.
În ceea ce privește mobilizarea politică: fascismul are nevoie de mobilizarea maselor în jurul unei ideologii pentru a-și susține legitimitatea și, prin urmare, necesită un lider carismatic. Cu alte cuvinte, fascismul se hrănește cu aderarea și fanatismul maselor din jurul liderului. În schimb, regimurile autoritare sau dictaturile comune preferă ca societatea să fie demobilizată și individualizată.
În ceea ce privește viața privată și autonomia instituțională: toate instituțiile îndeplinesc funcții de intermediere politică. Aceasta include biserici, instituții academice, asociații, grupuri economice și chiar familia. În schimb, regimurile autoritare sau dictaturile nu sunt interesate să controleze viața privată.
În ceea ce privește intervenția economică a statului: fascismul intervine direct și deschis în economia națională, reorientând practicile economice către scopurile sale ideologice. În schimb, regimurile autoritare sau dictaturile intervin puțin în economie.
Ceas:
- Militarism
- Dictatură
- Autoritarism
Diferența dintre fascism și comunism
Valorile, ideologia și scopurile fascismului și ale comunismului sunt foarte diferite, deși în practică ambele promovează partidul unic și sunt anti-pluraliste și anti-liberale. Pentru a înțelege mai bine ce este fascismul, vom evidenția trei diferențe cu comunismul.
În ceea ce privește discursul său ideologic: fascismul face apel la restabilirea tradiției și miturilor fondatoare ale națiunii, întrucât le vede ca garanți ai ordinii. Comunismul vrea să creeze o nouă societate și un om nou. Prin urmare, este propus ca o revoluție.
În ceea ce privește domeniul său de aplicare: fascismul este o mișcare naționalistă extremă, care convocă pe toți „cetățenii”, indiferent de clasele sociale de care aparțin, pentru a răscumpăra națiunea. În schimb, comunismul se bazează pe principiul marxist al luptei de clasă și, prin urmare, este internaționalist.
În ceea ce privește ierarhia puterii: fascismul apără deschis ierarhia descendentă verticală. Linia de comandă vine de la liderul carismatic. În comunism, puterea este centralizată în partidul de guvernământ care, în teorie, include interesele proletariatului (sindicatele, cooperativele, consiliile comunale etc.).
Vezi si:
- Comunism
- Socialism
