Ce este realismul:
Ca realism se numește tendința de a prezenta lucrurile așa cum sunt ele cu adevărat, fără înfrumusețări, exagerări sau nuanțe. Cuvântul, ca atare, este compus cu cuvântul real și sufixul -ism, care indică „școală”, „mișcare” sau „tendință”.
Realismul este un curent filozofic, artistic și literar care a avut expresii în cele mai diverse sfere ale activității umane, precum pictura, literatura și dreptul.
Realismul este, de asemenea, un concept politic care se referă la apărarea monarhiei și a puterii regale ca sistem politic pentru administrarea statului. În acest sens, cei care sunt în favoarea stabilirii, conservării sau restaurării puterii monarhice sunt realiste.
Caracteristicile realismului
Realismul, în diversele sale expresii filosofice, artistice, literare și juridice, are același scop: reprezentarea realității dintr-o poziție obiectivă. Printre caracteristicile generale ale realismului se numără:
- Căutarea celei mai exacte reproduceri a realității și a problemelor cu care se confruntă oamenii.
- Centrat pe om, prin urmare, descrierile personajelor sunt specifice și reale în ceea ce privește trăsăturile fizice și psihologice.
- Descrierile detaliate caută să obțină o reprezentare mai credibilă a realității.
- Stilul său este elaborat, precis și nu permite subiectivitate.
- Lucrările literare expun evenimente care au avut loc în realitate, însă înlocuind numele locului în care au avut loc evenimentele.
- Au un caracter istoric, deoarece expun diferitele evenimente și probleme individuale, sociale și chiar politice ale unui moment specific.
Realismul în artă
Atelierul pictorului, Gustave Courbet, 1855
În artă, realismul este o tendință artistică care se caracterizează prin reprezentarea obiectivă și minuțioasă a realității și a vieții de zi cu zi a oamenilor, concentrându-se pe oamenii obișnuiți, muncitori și țărani, ca o modalitate de a denunța nedreptatea și mizeria socială.
A fost o tendință artistică contrară romantismului și a lumilor sale de vise și glorificare a trecutului.
Cel mai mare exponent al său a fost Émile Zola (1840-1902) în literatură și Gustave Courbet (1818-1877) în pictură.
Realism și naturalism
Realismul și naturalismul sunt curente artistice și literare de avangardă complementare din secolele XIX și începutul secolului XX. Naturalismul se naște din realism și se caracterizează prin ascuțirea scopurilor realismului, care se preocupa de a face o reprezentare fidelă și temeinică a societății.
Astfel, naturalismul este o formă de realism mai accentuată, care încearcă să reproducă realitatea urmând metodele științei experimentale pentru a descoperi legile care guvernează comportamentul oamenilor.
Realism literar
Realismul este un curent estetic al literaturii al cărui vârf a fost înregistrat în secolul al XIX-lea. Realismul caută reprezentarea obiectivă, fidelă, sobră și detaliată a realității, vieții, oamenilor și societății.
A fost caracterizată prin prezentarea unei abordări meticuloase, pentru a descrie conflictele și tensiunile sale. De fapt, este o încercare de a transfera rigoarea observației științifice în domeniul literaturii.
Honoré Balzac (17999-1850), de exemplu, unul dintre cei mai mari exponenți ai săi, și-a propus să facă un studiu complex al societății franceze din vremea sa și să-l înfățișeze în marea sa operă Comedia umană.
Alți reprezentanți și precursori de seamă au fost Émile Zola (1840-1902), Fiódor Dostoevski (1821-1881), Charles Dickens (1812-1870), José María Eça de Queirós (1845-1900), Benito Pérez Galdós (1843-1920) și Thomas Mann (1875-1955).
În termeni literari, realismul a fost o ruptură de romantism, respingând sentimentalismul.
- Realism literar.
- Tendințe literare.
Realism magic
Realismul magic este o tendință literară latino-americană care a apărut la mijlocul secolului al XX-lea.
S-a caracterizat prin introducerea unor elemente ireale sau ciudate ca ceva care face parte din viața de zi cu zi. Cel mai mare exponent al său a fost Gabriel García Márquez (1927-2014). /realism magic/
Realismul în filozofie
Realismul în filozofie este o doctrină a gândirii care afirmă că existența obiectivă a obiectelor pe care le percepem prin simțurile noastre este independentă de ființa percepută însăși.
Aceasta înseamnă că obiectele, un pahar, o masă, un scaun, care sunt reprezentate în mintea noastră ca un concept sau o abstractizare, sunt realități care există independent de noi.
Ca atare, este un curent filosofic opus idealismului lui George Berkeley (1685-1753), care susține că obiectul există doar în mintea noastră.
Realismul juridic
Realismul juridic este un curent doctrinar care se concentrează pe studiul dreptului aplicat, eficacitatea sa normativă.
În acest sens, consideră că legea nu se referă la ceea ce este ideal obligatoriu, ci la acele reguli care sunt și au fost urmate în mod eficient de societate și impuse de autoritate.
Prin urmare, conceptul de validitate și eficacitate este fundamental: o lege care nu este aplicată este o lege inutilă. Există diferite curente în cadrul acestei doctrine: una americană, care a apărut în prima jumătate a secolului XX și una scandinavă.
