Ce este autocunoașterea:
Ca autocunoaștere desemnăm cunoașterea pe care o avem despre noi înșine, adică la setul de lucruri pe care le știm despre cine suntem. Este, de asemenea, procesul în care fiecare copil, la o anumită vârstă, începe să-și descopere propriul corp.
Cuvântul, ca atare, este alcătuit din prefix mașină-, care înseamnă „propriu” sau „de unul singur”, și substantivul cunoştinţe, care este capacitatea de a înțelege prin rațiune.
Cunoașterea de sine este un concept utilizat pe scară largă în psihologie iar în domeniul Dezvoltare personala cu referire la capacitatea de introspecție pe care o persoană o are de a se recunoaște ca individ și de a se diferenția de ceilalți. În acest sens, cunoașterea de sine ajută la construirea unei identități personale.
Cunoașterea de sine este un proces reflectiv în care o persoană dobândește o noțiune de sine, a ceea ce îl caracterizează, a calităților și defectelor sale, a limitărilor, nevoilor, hobby-urilor și temerilor sale.
Cunoașterea de sine, ca atare, are mai multe faze:
- Percepția de sine: este capacitatea de a ne percepe ca indivizi cu un set de calități și caracteristici diferențiate.
- Auto-observarea: implică recunoașterea noastră; comportamentelor, atitudinilor noastre și circumstanțelor care ne înconjoară.
- Memoria autobiografică: este construirea propriei noastre istorii personale.
- Stimă de sine: se referă la valoarea pe care o simte fiecare persoană față de sine.
- Acceptare de sine: presupune capacitatea individului însuși de a se accepta pe sine așa cum este.
Parcurgerea întregului proces de autocunoaștere ne permite să înțelegem și să recunoaștem cine suntem, care este începutul de a învăța să ne prețuim și să ne iubim ca oameni.
Cunoașterea de sine este baza stimei noastre de sine, care la rândul său este fundamental în relația noastră cu noi înșine și cu alte persoane.
În acest sens, un aforism grecesc antic dicta „cunoaște-te pe tine însuți”, întrucât considera că aceasta era baza pentru accesarea înțelepciunii.
