Ce este Postmodernitatea:
Postmodernitatea este o mișcare artistică, filosofică și istorică care s-a născut la sfârșitul secolului al XX-lea ca o căutare a unor noi forme de expresie centrată pe cultul individualismului și critica raționalismului.
Postmodernitatea sau postmodernitatea ca mișcare artistică încorporează curentele avangardiste anterioare într-o estetică actuală care reflectă haosul generat de revoluția informațională și tehnologică în care trăim astăzi.
Ca un curent filosofic, postmodernitatea caută noi moduri de gândire axate pe creșterea individului prin utilizarea tehnologiei. Se caracterizează prin criticarea curenților gândurilor vechi care sunt considerate învechite, precum pozitivismul și raționalismul.
Ca perioadă istorică, postmodernitatea se întinde de la sfârșitul secolului al XX-lea până în prezent, prin urmare, definiția sa exactă este încă difuză și în curs de definire.
Caracteristicile postmodernității
Postmodernitatea are caracteristici care depind de domeniul în care sunt aplicate. De exemplu, în arhitectură este prezentat ca salvarea formei pe care modernismul o respinge; în filozofie este definit ca un nihilism modern, adică perimarea valorilor și în educație tehnologia și inovația sunt validate pentru generarea unui om autosuficient și independent.
În ciuda acestor diferențe care pot fi contradictorii între ele, postmodernitatea are caracteristici comune și transversale descrise mai jos:
- Este anti-dual: critică dualitatea pe care au creat-o conceptele definite în trecut, lăsând astfel mulți About-Meaning.com în afara domeniului cunoașterii. În acest fel, postmodernitatea apără diversitatea și pluralismul.
- Întrebați texte literare și istorice: afirmați că autorilor textelor le lipsește obiectivitatea și denaturează adevărul pentru a reflecta ideile personale.
- Afirmă că adevărul nu este universal: Limbajul este considerat cheia adevărului și este singurul lucru care modelează gândirea umană, prin urmare, adevărul depinde de context și este discutabil. Există doar percepție.
- Apreciază formularul peste conținutCum și ce transmite mesajul este mai important decât mesajul în sine.
- Apără hibridizarea și cultura populară: toate formele de cunoaștere și cunoaștere sunt valabile. Distorsiunea nu are limite în sferele cunoașterii.
- Prezentul este singurul lucru care contează: caută imediatul, deoarece trecutul și viitorul nu sunt în mâinile individului.
- Revalorizează natura: își fac griji cu privire la consecințele dezvoltării industriale și cer ca științele moderne să se limiteze la generarea de cunoștințe universale valabile.
Arta postmodernă
Mona Lisa cu rachetă bazooka, Banksy, 2010.
Arta postmodernă este considerată o mișcare artistică care începe la sfârșitul secolului al XX-lea, spre deosebire de modernism sau Art Nouveau.
Numită și postmodernitate, această tendință s-a născut în anii '70 și s-a dezvoltat în anii '80 inspirată și folosind tehnici dezvoltate în istoria artei, prezentând arta printr-o estetică actuală.
Arta postmodernă se caracterizează prin descompunerea liniarității care definea din când în când curenții avangardisti sau avangarda la modă. Arta postmodernă este definită ca mișcarea care pune capăt avangardei, așa cum a fost definită de Rudi Fuchs în 1982.
Datorită revoluției informaționale și creșterii tehnologiei, arta postmodernă reflectă complexitatea și haosul societății actuale, folosind obiecte și imagini din cultura populară și intervenind în lucrările clasicilor.
Arta postmodernă face parte din arta contemporană, unele dintre curentele sale fiind următoarele:
- Arta pop
- Artă abstractă
- Arta conceptuală
- Minimalism
- Expresionism abstract
- printre alții.
Postmodernitate și educație
Postmodernitatea imprimă sistemelor de învățământ necesitatea unei schimbări a influenței exercitate asupra dezvoltării personale, educaționale și culturale a individului, fiind valabilă doar ceea ce are sens funcțional și imediat.
Educația postmodernă inserată în psihopedagogie se bazează pe sistemul informațional în care este cufundată societatea. În acest context, utilizarea tehnologiei devine un instrument fundamental pentru inovație, oferind validitate imediată și funcțională a cunoștințelor.
Potrivit autorului american Alvin Toffler (1928-2016), educația postmodernă se caracterizează prin următoarele puncte:
- Fii interactiv
- Are loc în orice mediu sau instituție
- Prelucrarea informațiilor este convertibilă între diferite mijloace pentru conformarea sistemelor mai complexe
- Ei caută surse pluraliste de informații
- Democratizează total informația
- Ei susțin că informațiile nu trebuie să prezinte granițe sau diferențe
Arhitectura postmodernă
Mișcarea postmodernă în arhitectură salvează conceptele pe care arhitectura modernă le elimină la începutul secolului al XX-lea, impunând, de exemplu, simpla funcționalitate a clădirilor.
În acest fel, arhitectura postmodernă redă importanța formei combinând, în acest sens, vechiul și modernul pentru a rezolva nu numai problemele funcționale, ci și cele sociale, economice, culturale și estetice.
Postmodernitate și modernitate
Postmodernitatea s-a născut ca o reacție împotriva raționalismului extrem al modernității. Gândirea postmodernă se caracterizează prin dezamăgire și apatie față de eșecul modernității ca un curent reînnoitor de gândire și expresie în societatea contemporană.
Filozofia postmodernă
În domeniul filozofiei, postmodernitatea este definită și ca filosofia deconstrucției unde predomină detaliile și fragmentarea gândirii, dând la rândul lor ordine haosului.
Fenomenul fractalilor, de exemplu, reprezintă această filozofie în care repetarea fragmentelor seamănă cu repetarea fiecărei ființe umane, dar în ansamblu ele constituie uși de intrare în labirintul cunoașterii.
Filosoful german Friedrich Nietzsche (1844-1900) este considerat precursorul gândirii postmoderne prin proclamarea morții lui Dumnezeu, prin urmare, absența dogmelor sau a valorilor. În acest sens, postmodernitatea este considerată un nihilism modern care nu crede în nevoia de valori asupra individului.
Printre autorii care reprezintă filosofia postmodernă se numără:
- Jean François Lyotard: Filozof francez care a introdus în 1979 prin opera sa Condiția postmodernă conceptul de postmodernitate în filozofie, criticând pozitivismul predominant, adică aplicarea metodei științifice și a raționalismului pentru a obține cunoștințe obiective.
- Esther Diaz: Filozof argentinian care susține că postmodernitatea este o ciocnire între lumea tehnologiei sofisticate care ne înconjoară și discursurile moștenite din epocile trecute precum romantismul și raționalismul.
