Ce este Paradigma cognitivă:
Paradigma cognitivă este definită ca a set de principii teoretice și programe de cercetare legate de funcționarea minții în general și de dobândirea de cunoștințe în special.
Paradigma cognitivă apare ca o critică a paradigmei comportamentiste, luând în considerare schimbările istorice din perioada postbelică în ceea ce privește schimbările pe care intrarea tehnologiei informației le generează în zona comunicării și, în consecință, în cunoașterea proces.
De asemenea, cunoscut ca o parte integrantă a științei cognitive, cuprinde un set de teorii care urmăresc să studieze reprezentarea mentală a proceselor de cunoaștere în raport cu învățarea și comportamentele umane pentru rezolvarea problemelor.
Este încadrat în cadrul raționalismului luând în considerare rațiunea ca sursă a tuturor cunoașterii.
Cognitivismul s-a dezvoltat de la începutul secolului al XX-lea și se concentrează în primul rând pe educație și învățare semnificativă. În zona științei cognitive se bazează pe analogia funcțională dintre mintea umană și formele de procesare computerizată. Analogia este funcțională, dar nu structurală, deoarece compară sistemele de procesare a informațiilor din aceeași clasă prin intermediul procesării simbolurilor.
Această abordare cuprinde abilități lingvistice, teoria informației și informatică, precum și alte paradigme postbelice, cum ar fi paradigma socioculturală.
În psihologie, cognitivismul, sau denumit și psihologia cognitivă, studiază complexitatea proceselor de învățare superioară în raport cu formarea conceptului și rezolvarea problemelor.
Sistemul cognitiv, fie el animat sau artificial, este alcătuit din următoarele elemente: receptori, sistem motor și procese cognitive.
În acest sens, procesele cognitive sunt cele care interpretează și identifică informațiile transmise de destinatari, controlează acțiunile asupra interpreților, ghidează distribuția resurselor cognitive precum memoria acțiunilor și experiențelor.
Paradigma cognitivă în psihologie
Gânditorul elvețian Jean Piaget (1896-1980) introduce concepte de acomodare și asimilare a cunoștințelor prin motivații interne. În teoria sa psihogenetică, el afirmă că interpretarea genetică a copilului este singura modalitate de a înțelege inteligența și operațiile logice ale acesteia, oferind noțiunile de spațiu-timp, percepție, constanță și iluzii geometrice.
La rândul său, Piaget definește în paradigma sa cognitivă patru faze în dezvoltarea construcției cunoștințelor umane de la copilărie până la maturitate.
- Etapele de dezvoltare ale lui Piaget.
- Cognitiv și cognitiv.
Pe de altă parte, psihologul american Jerome Bruner (1915-2016) introduce în teoria sa instructivă că învățarea se bazează pe procesarea activă a informațiilor în funcție de organizarea sa individuală. Definiți trei modele mentale: activare, iconică și simbolică.
Psihologul american David Ausubel (1918-2008) postulează în teoria sa de învățare semnificativă conceptul de predare didactică pentru realizarea învățării. Abordă conceptele de învățare semnificativă și învățare automată.
Învățarea semnificativă folosește informații preexistente la individ pentru a se conecta la structura cognitivă a fiecărui elev.
Pe de altă parte, învățarea automată servește ca un mod complementar sau simultan care încorporează noi cunoștințe într-un mod repetitiv sau memorabil.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este o formă de terapie care cuprinde principiile și tehnicile teoriei învățării. Subliniază importanța proceselor cognitive în dezvoltarea, menținerea și modificarea comportamentului. Acest tip de terapie învață subiectul să facă față dificultăților lor pentru a avea un control mai mare asupra vieții lor.
Paradigma cognitivă în educație
În psihologia educațională sau psihopedagogie, paradigma cognitivă evaluează competența cognitivă a elevului de a învăța și rezolva probleme.
Pentru definirea competenței cognitive a elevului, pentru a crea cea mai adecvată strategie de învățare și rezolvare a problemelor, trebuie evaluate următoarele puncte:
- Procese de învățare de bază (procese de atenție, percepție, codificare, memorie și regăsire a informațiilor).
- Baza de cunoștințe (abilități, abilități, concepte, cunoștințe anterioare).
- Stiluri și atribuții cognitive (modalități de învățare).
- Cunoștințe strategice (strategii generale și specifice învățate).
- Cunoașterea metacognitivă (cunoaștere prin experiențe și procese cognitive personale).
Tipuri de predare a paradigmei cognitive
Pentru aceasta, psihologul David Ausubel definește două tipuri de învățare: învățarea repetitivă sau memorată (procesare superficială sau mecanică) ca o fază inițială sau de întărire și învățarea semnificativă (procesarea profundă) ca modalitate prin care noile informații sunt încorporate de la o formă substanțială.
La rândul său, Ausbel definește dimensiunile de bază ale strategiilor de predare sau metodologiei de predare pentru a încorpora informații noi în structura cognitivă deja prezentă la elevi.
Învățarea prin recepție
Primirea învățării utilizează învățarea automată pentru a se raporta la învățarea unor volume mari de informații noi într-un mod finit, cum ar fi învățarea numelor țărilor și a tabelelor de înmulțire.
Învățarea prin descoperire
Învățarea prin descoperire încorporează principiul asimilării, definit ca procesul în care informațiile sau materialele noi sunt legate de structura informațională existentă.
Învățarea prin descoperire este considerată o învățare semnificativă, care este important să fie încorporată în fazele inițiale ale învățării. Conținutul este legat de conceptele și principiile de învățare, de exemplu, proceduri, atitudini, norme și valori.
