Care sunt virtuțile cardinale:
Virtutile cardinale, numite și virtuți morale, sunt acele virtuți esențiale pentru relațiile umane și ordinea socială. Își primesc numele de la cuvântul latin „cardo”, care înseamnă principal sau fundamental. Astfel, se înțelege că virtuțile cardinale sunt acele valori principale și fundamentale.
Aceste virtuți, asociate și cu virtuțile teologice, sunt un punct de referință pentru orientarea conduitei persoanei către o umanizare deplină, precum și spre construirea unei societăți mai drepte și mai sănătoase.
Virtutile cardinale sunt prudența, dreptatea, tăria și cumpătarea. Acestea sunt completate de virtuțile teologice, care sunt credința, speranța și caritatea.
Se spune, de asemenea, că virtuțile cardinale sunt un răspuns la rănile cauzate la om de păcat. Astfel, fiecare dintre ele corespunde vindecării unui anumit element. Să ne uităm acum la fiecare dintre virtuțile cardinale separat.
Prudenţă
Prudența este o virtute al cărei scop este să modifice sau să vindece ignoranța înțelegerii. Prudența este capacitatea de a reflecta înainte de a vorbi sau de a acționa, precum și de a evalua modul și mijloacele adecvate de a interveni într-o situație.
Prin urmare, implică sensul oportunității, adică să judeci când este momentul potrivit pentru a acționa sau a vorbi.
Practica prudenței implică urmărirea a cel puțin trei elemente esențiale, care sunt: gândiți matur, decideți cu înțelepciune și acționați definitiv. Toate acestea implică un proces de reflecție continuă.
Justiţie
Dreptatea este o virtute care apare pentru a contracara răutatea voinței. Astfel, dreptatea este înțeleasă ca voința manifestă a unei persoane că fiecare persoană primește ceea ce merită și este corectă, adică fiecare persoană primește ceea ce se cuvine.
Prin urmare, cel drept respectă drepturile dobândite ale celuilalt. De exemplu, cel drept respectă dreptul de proprietate, precum și dreptul faimei și onoarea altora. La fel, cel drept respectă autoritatea care corespunde fiecăruia în funcție de rolul pe care îl îndeplinesc. Cei drepți respectă autoritatea părinților față de copii, de exemplu.
Putere
Forța este virtutea care se opune slăbiciunii. Este vorba despre virtutea de a avea puterea de a lupta pentru binele dificil, adică pentru acele obiective constructive sau principii nobile care necesită efort. La fel, tăria ajută o persoană să-și modereze îndrăzneala atunci când este excesivă.
Forța implică acționarea în două moduri: atacarea și rezistența. Atacul se referă la acțiunea imediată pentru a cuceri ceea ce se dorește. Împreună cu aceasta, este necesar să se opună deznădejdii și fricii. Pentru aceasta, este necesar ca persoana să aibă și o cale în autocunoaștere.
Cumpătare
Cumpătarea este un răspuns la tulburarea poftei. Este vorba despre virtutea reducerii apetitelor dezordonate, precum și despre tentațiile simțurilor. Pentru aceasta, persoana pune în primul rând folosirea rațiunii. Prin exercițiu rațional, persoana atinge controlul asupra pasiunilor sale pentru a păstra binele comun.
Mijloacele de cumpătare sunt abstinența, sobrietatea, castitatea și continența. Alte virtuți care însoțesc adesea cumpătarea sunt smerenia și blândețea.
- Virtute.
- Virtutile teologice.
- 11 tipuri de valori fundamentale în viața socială.
- 30 de calități și defecte ale unei persoane.
