Metafora este o figură literară sau retorică cu care sensul unui concept este atribuit altuia, stabilind o analogie între cele două. Cu alte cuvinte, metafora schimbă conceptele, dovedind asemănarea dintre ele.
Utilizarea acestuia vă permite să imprimați mai multă frumusețe, grație sau transcendență la ceea ce doriți să exprimați. Această figură se aplică atât în literatură, cât și în limbajul cotidian.
Metafore în limbajul cotidian (și semnificația lor)
- Perlele gurii tale. (Dinții gurii)
- Licuricii ceresti au decorat noaptea. (Stelele străluceau în noapte)
- Cerul era acoperit cu bumbac alb. (Cerul era acoperit de nori)
- Se auzea murmurul râului. (S-a auzit sunetul râului)
- O mamă își dă viața pentru descendenții ei. (O mamă își dă viața pentru copiii ei)
- Fata a devenit un fluture. (Fata s-a dezvoltat)
- Aurul părului ei. (Culoarea aurie a părului ei)
- Am admirat abanosul pielii ei. (Am admirat culoarea închisă a pielii ei)
- Mantaua verde a preriei. (Iarba pajiștii)
- Visul etern. (Moarte)
- Floarea Vieții. (Tineret)
- Dincolo de pământ există doar albastru. (Dincolo de uscat există doar mare)
- Lasă-mă să gust mierea de pe buzele tale. (Lasă-mă să gust gustul buzelor tale)
- Râuri de amărăciune îi curgeau din ochi. (Lacrimi de amărăciune curgeau din ochii ei)
- Zăpada din părul ei vorbea despre istoria ei. (Cenușia din părul ei vorbea despre istoria ei)
- Fildele trupului ei l-au sedus. (Albul corpului ei l-a sedus)
- Simți toba pe piept. (El a simțit bătăile pieptului)
- Două smaralde scânteiau în ochii ei. (Ochii lui verzi străluceau)
- Se auzeau bocetele chitarelor. (S-a auzit sunetul chitarelor)
- Ochii lui erau două fântâni albastre. (Pentru a face referire la culoarea și frumusețea ochilor cuiva)
- Gura lui era un fruct proaspăt. (Gura lui era roșie și provocatoare)
- Iubirea este un tiran. (Dragostea nu are de ales)
- Vocea ta este muzică pentru urechile mele. (Vocea ta este frumoasă pentru mine)
- Inima lui era o fântână infinită. (Capacitatea sa de a iubi este infinită)
- Ochii lui sunt safiri. (Ochii lui sunt albaștri și strălucitori)
- Pielea lui este catifelată. (Pielea lui este netedă)
- Lucrecia este o fiară. (Lucrecia are un temperament urât)
- Brațele tale sunt un port sigur. (Brațele tale mă fac să mă simt protejat și odihnit)
- Imaginația este nebuna casei. (Atribuit Santa Teresa de Ávila). (Imaginație neliniștită, dar face parte din noi)
- Ucenicii săi, lăstari de măslin, au crescut peste tot.
- Pielea ta, mătase parfumată.
- Luna, lampă a nopții.
- Auzi vocea ta, un balsam pentru sufletul meu.
- Avea nervi de oțel.
- Nimic nu i-a atins inima de piatră.
- Luna argintie strălucea pe cer.
- Intona cu vocea sa de canar.
- Nu a fost o inundație, a fost plânsul ei.
- Orașul, vârtej de haos, vuiet neobosit.
- Ochii lui erau stele; stelele erau speranțe; speranțele, caii care purtau carul acestei iubiri.
- Ce este metafora?
- 60 de exemple similare.
- 61 exemple analogice
Metafore în literatură (explicate)
41. „Luna lui de pergament / atingerea prețioasă vine” (Federico García Lorca).
Explicaţie: este o metaforă pură, în care un termen real a fost înlocuit cu unul ireal. Luna pergament se referă la un tamburin.
42. „Când mă gândesc cum se epuizează lumina mea …” (John Milton).
Explicaţie: metaforă pură. Lumina care se epuizează se referă la orbirea sa.
43. „Fata se duce la moara de dragoste / fericită” (Tirso de Molina).
Explicaţie: aceasta este o metaforă complementară prepozițională în care doi termeni sunt asociați prin prepoziție de: "către moara de vant de dragoste".
44. „Dacă magnetul harurilor tale atrăgătoare / îmi servește pieptul de oțel ascultător, / de ce mă măgulești, / dacă trebuie să mă batjocorești atunci fugar?” (Sor Juana Ines De La Cruz).
Explicaţie: metaforă a complementului prepozițional în primul („din”) și al doilea („din”) vers: „al magnet din mulțumirile tale atractive", "pieptul meu din oțel ascultător"
45. „Corpul unei femei, dealuri albe, coapse albe, / arăți ca lumea în atitudinea ta de predare. / Corpul meu de țăran sălbatic te subminează / și îl face pe fiul să sară din fundul pământului” (Pablo Neruda).
Explicaţie: primul vers conține o metaforă apozițională în care termenii comparației sunt separați prin virgule: „Corpul unei femei, dealuri albe, coapse albe. "A treia linie este o metaforă pentru un complement prepozițional:"Corpul meu din țăran sălbatic te subminează ".
46. „În timp ce pentru concurența cu părul tău, / Aur șlefuit, soarele strălucește degeaba” (Luis de Góngora).
Explicaţie: Aceasta este o metaforă apozițională în care virgula stabilește apoziția că aurul seamănă cu soarele: "Aur lustruit, Soare sclipeste degeaba ".
47. „Ochii tăi sunt patria fulgerului și a lacrimilor” (Octavio Paz).
Explicaţie: prima parte a propoziției este o metaforă necurată, în care se stabilește o identificare între conceptul real (ochii tăi) și cel imaginar (patria fulgerului și lacrimilor) prin intermediul verbului a fi (sunt). A doua parte a propoziției este o metaforă pentru un complement prepozițional: "the tara natala de fulger Da din rupere".
48. „Inima mea este o mușcată reținută” (Sylvia Plath).
Explicaţie: este o metaforă impură unde este asociată prin verbul a fi (este) a inima cu muscata s-a oprit.
49. „Acele lovituri sângeroase sunt crăpăturile / unor pâini care ard pe ușa cuptorului”. (Cesar Vallejo).
Explicaţie: este o metaforă impură. În el seamănă loviturile sângeroase cu trosnituri de niște pâine care arde pe ușa unui cuptor.
50. „Mâinile tale sunt mângâierea mea, / acordurile mele zilnice” (Mario Benedetti).
Explicaţie: aceste versete adună o metaforă necurată (mâinile tale Sunt mângâierea mea), cu o metaforă apozițională (mâinile tale sunt mângâierea mea, acordurile mele de zi cu zi).
