Care sunt tipurile de ipoteze?
O ipoteză este un răspuns probabil, obiectiv și specific la o întrebare științifică, care trebuie testată.
Există diferite tipuri de ipoteze: ipoteza de cercetare sau de lucru, ipoteza alternativă, ipoteza nulă sau ipoteza statistică.
Cu toate acestea, este posibil ca o investigație să aibă mai multe ipoteze. Aceasta înseamnă că diferitele tipuri de ipoteze sunt, de asemenea, legate între ele. De exemplu, o ipoteză de cercetare poate acționa ca ipoteza principală într-o lucrare, dar la rândul său ipotezele nule, alternative și statistice ajută la clarificarea ipotezei centrale.
Pentru a înțelege mai bine acest lucru, să analizăm fiecare tip de ipoteză separat și variantele respective (cu exemple).
Ipoteză de cercetare sau de lucru
Ipoteza cercetării își propune să răspundă care este relația care se stabilește între diferite variabile. Este, de asemenea, cunoscut sub numele de ipoteză de lucru. Este punctul de plecare al tuturor cercetărilor științifice.
Conform abordării sale, este împărțit în ipoteze descriptive, ipoteze cauzale, ipoteze corelaționale sau ipoteze de diferență de grup.
Ipoteze descriptive
Se limitează la descrierea relației dintre variabilele studiate, dar nu își explică cauzele. Ei anticipează tipul, valoarea și calitățile variabilei așteptate.
De exemplu, „Criminalitatea din orașul Caracas a crescut cu 50% față de anul 2019”.
Ipoteze cauzale
Ipotezele cauzale sau ipotezele cauzalității sunt cele care propun explicarea relației cauză-efect dintre două sau mai multe variabile. Ele pot fi explicative sau predictive.
- Ipoteze explicative. Ele oferă o posibilă explicație pentru cauza care leagă variabilele. De exemplu, „Consumul excesiv de alcool provoacă leziuni neuronale”.
- Ipoteze predictive. Ei prezic modul în care o variabilă se va comporta ca răspuns la alta. De exemplu„Încălzirea globală va provoca inundații în următorii ani”.
Atât ipotezele explicative, cât și cele predictive pot fi formulate inductiv sau deductiv. Sa vedem.
- Ipoteze deductive: Dintr-o teorie, cercetătorul formulează o ipoteză pentru a explica un caz specific. Adică, ipotezele deductive sunt formulate de la general la particular. De exemplu, Toate viețuitoarele au ADN. Bacteriile sunt ființe vii. Deci, bacteriile au ADN.
- Ipoteze inductive: Din observarea unui caz sau fenomen specific, cercetătorul formulează o generalizare sau un principiu general. Adică, ipotezele inductive sunt formulate de la particular la general.
De exemplu, Newton a observat că, deși Luna și mărul sunt două corpuri sferice, doar mărul cade la pământ. Captarea acestei diferențe specifice i-a permis să inducă existența unei legi care să explice un astfel de comportament. Astfel, el a emis ipoteza că există o forță de atracție (gravitație) între corpuri.
Ipoteze corelaționale
Ipotezele corelaționale sau de variație comună sunt cele care stabilesc gradul de relație reciprocă între variabile, adică cum și în ce măsură o afectează una pe cealaltă (și invers). În acest tip de ipoteză, ordinea variabilelor este indiferentă.
De exemplu, teoria gravitației lui Newton este o ipoteză corelațională, deoarece afirmația sa dictează: „Cu cât este mai mare masa, cu atât este mai mare forța de atracție”. Corelațional, rezultă că: „Cu cât este mai mare forța de atracție, cu atât este mai mare masa”.
Ipotezele corelaționale pot fi negative, pozitive sau mixte.
De exemplu,
- Pozitiv: „Cu cât este mai mare impunitatea, cu atât este mai mare infracțiunea”.
- Negativ: „Cu cât este mai mic aportul de grăsimi, cu atât este mai mic riscul bolilor coronariene.”
- Amestecat: „Cu cât altitudinea este mai mare, cu atât temperatura este mai scăzută”.
Ipoteza diferenței de grup
Ipotezele diferenței de grup sunt cele care anticipează diferența în comportamentul diferitelor grupuri. Se bazează pe comparație statistică. Ipotezele diferenței de grup sunt exprimate în două variante:
- Cei care stabilesc o diferență între două grupuri, fără a determina pe ce grup se încadrează. De exemplu, „Există o diferență în ratele de mortalitate față de covid19 între femeile și bărbații.”
- Cele care determină pe care dintre grupuri cade diferența. De exemplu, „Rata mortalității de la covid19 este mai mare la bărbați decât la femei”.
Ipoteza nulă
Ipoteza nulă este una care neagă relația dintre două sau mai multe variabile pe baza unui parametru eșantion. Declarația dvs. este negativă, ceea ce înseamnă că include un „nu”. Este reprezentat de simbol H0. Ipoteza nulă nu este acceptată, dar este respinsă sau nu respinsă.
Formularea ipotezei nule este însoțită în mod normal de formularea unei ipoteze alternative care încearcă să demonstreze falsitatea acesteia.
De exemplu, „Indicele masei musculare nu este asociat cu sexul oamenilor”.
Ipoteză alternativă
Fiecare ipoteză nulă generează o ipoteză alternativă, adică un răspuns alternativ la ipoteza nulă care încearcă să-i demonstreze falsitatea. Este reprezentat de simbol H1. Acest tip de ipoteză este acceptat sau nu.
De exemplu,
- H0: «Indicele masei musculare nu este asociat cu sexul oamenilor»
- H1: "Indicele masei musculare diferă între bărbați și femei."
Ipoteza statistică
Ipotezele statistice sunt cele care traduc ipotezele în simboluri statistice. Căutați să afirmați sau să definiți parametrii uneia sau mai multor populații. Prin urmare, ele sunt formulate ori de câte ori este de așteptat să colecteze date în număr, procente sau medii.
Acestea sunt împărțite în:
- ipoteza estimării, care se ocupă de ipoteze descriptive ale unei singure variabile. Acest lucru este analizat în context. Cercetătorul formulează o estimare statistică a rezultatului.
- ipoteze statistice de corelație, care se ocupă de ipotezele de corelație, care sunt cele care studiază relația dintre două sau mai multe variabile.
- ipoteze statistice ale diferențelor medii, care se ocupă de diferența de grupuri. Comparați estimările numerice între două sau mai multe grupuri în analiză.
Vă poate interesa:
- Ce este o ipoteză?
- Exemple de ipoteze
- Investigatie stiintifica
- Tipuri de cercetare
