Ce este critica:
critică e o sistem de gândire care își propune să examineze bazele cunoașterii ca o condiție pentru orice reflecție filosofică. Ca atare, este o doctrină de orientare epistemologic, critica empirismului și raționalismului. Cel mai mare exponent al său este Immanuel Kant.
Critica nu neagă faptul că omul poate accesa cunoașterea, adevărul, ci consideră necesar să existe o examinare atentă și o justificare rațională a modului în care aceste cunoștințe sunt atinse. Pentru critici, investigația cunoașterii este mai presus de cea a ființei.
În acest sens, este o doctrină care este caracterizată prin asumarea unei atitudini critice și reflexive față de afirmațiile rațiunii umane, de aici și spiritul său întrebător. De fapt, dacă analizăm termenul, „critică” derivă din revizuire, și este compus cu sufixul -ism, care înseamnă „sistem”, „doctrină”.
Să considerăm, de asemenea, că critica este o doctrină filosofică inserată în Gândirea iluministă, unde rațiunea a devenit instanța supremă; timp critic, tipic modernității, în care s-a încercat investigarea fundamentului rațional al credințelor ultime, întrucât critica a fost asumată drept motorul progresului umanității.
Cu toate acestea, nu trebuie să confundăm această poziție critică și reflexivă a criticii cu atitudinea incredulă și ultra-interogatoare a scepticism. La fel cum nu o putem raporta la rigoarea religioasă a dogmatism. Critica ocupă, în acest sens, o poziție intermediară între cele două.
