Ce înseamnă fețele pe care le vedem, inimile pe care nu le cunoaștem:
„Vedem fețe, nu cunoaștem inimile” este o vorbă populară Originar din Nahuas sau Mexica ceea ce înseamnă în prezent că nu putem avea încredere în aparențe de oameni pentru că nu ne spune nimic despre ceea ce sunt sau ce cred ei.
Originea zicalului are un sens ușor diferit. Vechile Nahuas aveau coduri de conduită morală asociate cu cultivarea unei „vieți virtuoase”. O „viață virtuoasă” însemna hrănirea două părți ale unei persoane: fața și inima.
Pentru nahuas, din timpurile precolumbiene, oamenii au dualitate a feței și a inimii îndemnându-i să „cultive o față înțeleaptă și o inimă fermă”, adică:
- ia o comportament drept care se traduce prin imaginea ta externă și pe fața ta și
- ia o vointa puternica îndreptată spre virtutea care se reflectă în calitatea interioară și în inimă.
Astăzi, Totimehuacán spunând „vedem fețe, nu cunoaștem inimile” a devenit popular în lumea vorbitoare de spaniolă nu datorită semnificației sale de a duce o viață dreaptă atât în interior, cât și în exterior, ci este cunoscută ca o vorbă de neîncredere față de ceilalți. sau precauție față de judecățile premature.
Fabulele asociate cu zicala „vedem fețe, nu cunoaștem inimile” se referă, în general, la un prădător și prada sa naturală, de exemplu pisica și șoarecele sau pisica sau pasărea, care devin prieteni până când într-o zi prădătorul își înșală prada și o mănâncă.
În engleză poate fi tradus ca:
- Aspectul poate fi înșelător
- Trădarea poate arăta o față prietenoasă
- Nu judecați o carte după coperta sa
Ați putea fi, de asemenea, interesat să citiți despre cultura aztecă aici.
