Ce este dadaismul:
Dadaismul este un mișcare de protest de avangardă artistică care s-a născut în 1916, când mai mulți artiști s-au întâlnit la cabaretul Voltaire din Zurich, Elveția, și au creat o mișcare reactivă împotriva primului război mondial (1914-1919).
Numele de dadaism a fost dat de cei trei reprezentanți și fondatorii mișcării: Tristan tzara (1896-1963), Hans Richter (1888-1976) și Hans arp (1886-1976). Ei numesc întâlnirea și fondarea dadaismului „arta coincidenței”.
Mișcarea Dada
Există două teorii principale despre originea numelui dadaism. Prima teorie predică că numele a fost produsul întâmplării, când artiștii deschid un dicționar francez pentru a căuta un nume, iar primul cuvânt care apare este Dadaist, care înseamnă „cal de lemn” în franceză.
A doua teorie despre originea numelui afirmă că a fost inspirată de gâfâitul infantil „da-da”. Acest lucru derivă din ideea că tocmai intelectualismul și raționalismul au generat Marele Război și, ca formă de protest, se creează o artă lipsită de sens și irațională.
Una dintre marile contribuții ale dadaismului a fost în domeniul artei grafice, unde a început să creeze colaje și fotomontaje. Unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai săi este artistul Hannah Hoch (1886-1966).
Cea mai cunoscută operă a mișcării Dada este Fontaine din Marcel Duchamp (1887-1968), expusă în 1917. Această lucrare este literalmente un pisoar dat peste cap. Aplicarea obiectelor deja fabricate de la o zi la alta a fost una dintre întrebările esențiale despre creativitatea artistului dadaist.
Mișcarea Dada a fost dizolvată în 1924, când membrii săi au considerat că popularitatea ei îi conduce într-o direcție contrară originii sale de a provoca schimbări și a demonstra împotriva frumuseții.
Caracteristicile dadaismului
Bazele dadaismului resping ideea că societatea este cea care impune ceea ce este arta, întrucât starea reală a societății actuale este una de „nebunie cu nebunie calculată”.
În opoziție cu această realitate, arta Dada caută echilibrând logica și rațiunea (care pătrunde în nebunie) cu prostii, proteste, batjocură, satire, scandaluri, ironii etc., pentru a exprima și provoca sentimente și emoții niciodată simțite până acum.
Dadaismul ridică două întrebări pentru artiști: Care este rolul artistului? Da Care este scopul artei? Dadaismul răspunde că este o oportunitate de a contesta normele și principalele curente artistice, în special împotriva modernismului, expresionismului, futurismului și abstracționismului.
Dadaismul literar
Dadaismul literar cuprinde poeziile scrise în cadrul mișcării, care sunt în general opere de artă în sine. Ei s-au caracterizat prin faptul că aveau o structură liberă de gândire, aparent aiurea. Sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de Poezii dadaiste.
Unii dintre cei mai relevanți reprezentanți ai săi sunt românul Tristan Tzara (1896-1963), germanul Emmy Hennings (1885-1948), francezul André Breton (1896-1966) și elvețianul Jean Arp (1887-1966).
Dadaismul și suprarealismul
Dadaismul a fost prima mișcare a artei conceptuale și a avangardismului. Dadaiștii au pătruns noțiunea inconștientului și iraționalului pentru a exprima arta în viitoarele mișcări încadrate în curenți de avangardă, cum ar fi suprarealismul.
Suprarealismul caută o expresie spontană a gândirii care nu ar fi posibilă dacă dadaiștii nu ar fi învățat să bâlbâie mai întâi.
