Ce este imitația:
Imitația este copiați sau reproduceți ceva deja existent.
Imitarea unui obiect este în general asociată cu plagiatul, contrafacerea sau pirateria, în cazul în care produsele originale au proprietate intelectuală și imitarea sau copierea lor pentru uz comercial este pedepsită prin lege.
Imitația unui obiect se poate referi, de asemenea, la încercarea de a recrea un produs cu un alt tip de material, cum ar fi, de exemplu, imitarea pietrelor prețioase sau a piei de animale care sunt, de asemenea, numite sintetice.
Imitația la oameni este considerată unul dintre primele instrumente de învățare. Pe măsură ce persoana crește, își dezvoltă propria personalitate indiferent de nevoia de a imita.
Tipuri de imitație
În psihologia educațională, imitația este considerată un instinct pe care toate ființele vii îl posedă pentru a supraviețui. La ființele umane, imitația se reflectă în comportamentul social care ne ajută să creăm legături și să ne integrăm într-un grup.
Imitația, numită și comportament în oglindă, este o tehnică de adaptare pe care o învățăm din momentul în care ne naștem. Imitația la copii se distinge în următoarele tipuri de imitație:
- Imitația mișcărilor feței: se referă la expresiile faciale care sunt legate de empatie, cum ar fi contagiunea din actul căscatului.
- Imitație vocală: implică modurile de a vorbi și tonurile vocii
- Imitația mișcărilor corpului: Include, de exemplu, gesturi sau moduri de mers.
- Imitarea acțiunilor asupra obiectelor: Această categorie se referă la învățarea acțiunilor care implică utilizarea obiectelor, cum ar fi modalități de a lua un cuțit și o furculiță pentru a mânca sau modalități de a lua un creion pentru a scrie.
Imitație artistică
În filozofie, conceptul de imitație în artă a fost întotdeauna prezent, în ciuda faptului că premisele sale s-au schimbat de-a lungul istoriei. Cuvântul grecesc mimesis, care indică imitație, se referă în special la imitație în artă.
Atât Platon, cât și discipolul său, Aristotel, au definit arta ca fiind imitația unei realități interne prezente în natură, fie sub formă de sculptură, piese de teatru sau poezie. Aristotel adaugă că imitarea realității în artă este necesară, însă depinde de artist care sunt caracteristicile esențiale pe care le subliniază sau le denigrează cu atingerea sa personală.
Imitația artistică nu este considerată o copie, ci modul în care artistul reușește să surprindă fidel esența realității.
