Ce este starea lichidă:
Starea lichidă este o stare în care materia apare ca o substanță fluidă cu volum, dar fără o formă definită. Apa este cel mai frecvent exemplu al acestei stări.
Este una dintre cele cinci stări de agregare a materiei, împreună cu stările solide, gazoase, plasmatice și condensate ale lui Bose-Einstein sau BE.
Starea lichidă poate fi considerată intermediară între cea solidă și cea gazoasă. Solidele au o formă și un volum clar. Gazele nu au o formă sau un volum delimitat. În schimb, lichidele sunt fără formă ca gazele, dar au un volum constant, la fel ca solidele.
Aceasta este o consecință a distribuției și mișcării particulelor. În ceea ce privește solidele, particulele de lichide sunt mai îndepărtate una de cealaltă și au o mobilitate mai mare. În ceea ce privește gazele, distanța dintre particule este mai mică, iar mobilitatea lor este mai limitată.
niste exemple ale stării lichide sunt următoarele:
- Apă (mări, râuri, ploaie etc.),
- Lichide corporale (saliva, sânge, lichid amniotic, urină, lapte matern).
- Sevă de plante,
- Mercur,
- Vin,
- Uleiuri,
- Oţet,
- Siropuri,
- Formol,
- Benzină.
Printre aceste exemple se remarcă apa, care este singura resursă disponibilă în starea naturală lichidă, solidă și gazoasă. Apa este lichidă atâta timp cât temperatura oscilează între 0 și 100 ° C. Când temperatura este mai mare de 100 ° C, apa se transformă în gaz. Când temperatura este sub 0 ° C, aceasta se îngheață.
Caracteristicile stării lichide
Lichidele au un set de caracteristici deosebite care le disting de gaze și solide. Printre acestea, putem numi următoarele.
- Volum constant. Lichidele au o masă constantă. Aceasta înseamnă că ei ocupă întotdeauna același spațiu.
- Formă nedeterminată sau variabilă. În repaus, lichidele iau forma recipientului acolo unde sunt. În cădere liberă, ei capătă o formă sferică (de exemplu, picături).
- Atracție între particule. Există atracție între particulele de lichide. Aceasta este mai mică decât în solid.
- Dinamism între particule. Particulele din lichide sunt întotdeauna în mișcare. Această mișcare este mai mare în ceea ce privește solidele și mai puțin în raport cu cele gazoase.
Proprietățile stării lichide
Proprietățile stării lichide sunt fluiditatea, vâscozitatea, aderența, densitatea, tensiunea superficială și capilaritatea.
Fluenţă
Lichidele au proprietatea de a fi fluide. Aceasta înseamnă că profită de orice scurgere pentru a-și continua deplasarea. De exemplu, dacă recipientul de reținere este crăpat sau suprafața nu este compactă (cum ar fi murdăria), lichidul se scurge.
Viscozitate
Vâscozitatea este rezistența lichidelor la deformare și fluiditate. Cu cât lichidul este mai vâscos, cu atât mișcarea este mai lentă, ceea ce înseamnă că fluiditatea acestuia este mai mică. De exemplu, mierea este un lichid cu un grad de vâscozitate mai mare decât apa.
Densitate
Pahar cu apă și ulei. Uleiul plutește pe apă datorită densității sale mai mici.
Densitatea se referă la cantitatea de masă dintr-un volum dat de lichid. Cu cât particulele sunt mai compacte, cu atât densitatea este mai mare.
De exemplu, apa este mai densă decât petrolul. Acesta este motivul pentru care petrolul plutește pe apă, în ciuda faptului că este mai vâscos.
Aderența
Aderența sau aderența este proprietatea pe care lichidele trebuie să o adere la suprafețele solide. Acest lucru se datorează faptului că forța de aderență dintre particulele lichide este mai mare decât forța de coeziune a particulelor solide.
De exemplu, cerneala patează o foaie de hârtie datorită proprietății de aderență. Un alt exemplu este atunci când apa se lipeste de o suprafață de sticlă.
Tensiune de suprafata
Tensiunea superficială permite suprafeței unui lichid să acționeze ca un fel de membrană elastică foarte delicată, care rezistă pătrunderii obiectelor. Această forță apare atunci când particulele lichidului intră în contact cu un gaz.
De exemplu, tensiunea superficială poate fi percepută atunci când o frunză plutește pe un lac sau când o insectă merge pe suprafața apei fără a se scufunda.
Capilaritate
Seva brută a plantelor se mișcă în sus datorită capilarității.
Capilaritatea este capacitatea unui lichid de a se deplasa în sus sau în jos într-un tub capilar. Această proprietate depinde în același timp de tensiunea superficială. De exemplu, seva brută a plantelor, a căror circulație este ascendentă.
Vă poate interesa:
- Stări ale materialului.
- Proprietățile materiei.
Modificări ale stării lichidelor
Modificări în starea de agregare a materiei.
Când schimbăm temperatura sau presiunea, aproape toată materia poate fi transformată într-o stare lichidă și invers. Schimbările de materie care implică starea lichidă se numesc evaporare, solidificare, condensare și topire sau topire.
Evaporare: Este trecerea de la lichid la starea gazoasă. Apare atunci când un lichid își mărește temperatura până când atinge punctul de fierbere. Apoi, interacțiunea dintre particule este ruptă, iar acestea se separă și se eliberează, transformându-se în gaz. De exemplu, aburul într-o cratiță deasupra focului.
Solidificare: Este trecerea de la un lichid la o stare solidă. Apare atunci când lichidul este expus la o scădere a temperaturii până când ajunge la un „punct de îngheț”. În acest moment, particulele sunt atât de legate între ele încât nu există nicio mișcare între ele, care formează masa solidă. De exemplu, transformarea apei în gheață.
Condensare: Este trecerea de la starea gazoasă la lichid. Apare atunci când un gaz atinge un nivel de răcire numit „punct de rouă” din cauza schimbărilor de temperatură și presiune. De exemplu, ploaia, un produs al condensării vaporilor de apă (nori).
Topire sau topire: Este trecerea de la starea solidă la starea lichidă. Apare atunci când solidul este supus la temperaturi ridicate, ceea ce face ca particulele să se miște mai ușor. De exemplu, topirea gheții în apă.
Vă poate interesa:
- Stare solidă.
- Stare gazoasă.
