Hinduismul: ce este, caracteristici, credințe și origine

Ce este hinduismul?

Hinduismul este un sistem religios originar din India. Este alcătuit dintr-o mare diversitate de tendințe. Cu toate acestea, elementele sale fundamentale sunt credința în Brahman ca principiu universal suprem, karma, reîncarnare și eliberare.

Termenul hinduism provine din cuvânt hindus, o adaptare persană a numelui râului Sindhu. Începând cu secolul al XIX-lea, sufixul -ism a fost adăugat pentru a desemna setul de valori, credințe și practici religioase ale popoarelor din Valea Indusului.

Practicanții săi, numiți hinduși, îl concep ca pe un stil de viață și o cosmogonie. Prin urmare, ele nu se referă la hinduism ca pe o religie, ci ca „Sanatana Dharma”, care înseamnă „tradiție” sau „cale eternă”.

Simbol Om

Simbolul hinduismului este Om, reprezentând zeul impersonal Brahman, precum și universul și esențialul. Om este o silabă sacră care funcționează ca o mantră. Adică un cântec sau rugăciune vibrantă pe care hindușii îl apreciază ca un sunet primordial, din care sunt generate alte sunete.

Hinduismul nu are un fondator și nici nu are o ierarhie verticală similară cu religiile monoteiste. Acest lucru favorizează marea diversitate a curentelor, obiceiurilor, cultelor și ritualurilor metafizice, spirituale, filosofice care o caracterizează.

În prezent, hinduismul este spiritualitatea dominantă în India, Nepal, insula Mauritius (Africa) și insula Bali (Indonezia), deși practica sa s-a răspândit în unele țări din alte culturi.

Caracteristicile hinduismului

• Nu are o structură ierarhică. Hinduismul nu are o figură de autoritate principală și nici nu are o biserică în sensul ierarhic al termenului. Aceasta explică varietatea credințelor și ritualurilor asociate cu această spiritualitate, care cresc cu devotamentul popular.
• Este diversă și plurală. Hinduismul este o religie sincretică, care susține multe credințe și filozofii, întrucât a reunit o mare diversitate de culturi de-a lungul secolelor. Aceste credințe pot fi monoteiste, politeiste sau chiar agnostice în exprimare.
• Are un panteon bogat de zeități. Hindușii au un sistem diferit devatas, devas Da idei, adică idoli, semizei și zeite, care reprezintă diferite manifestări ale Principiului universal suprem. Din acest motiv, unii specialiști subliniază că hinduismul nu este tocmai politeist.
• Nu este o religie prozelitistă. La originea sa, hinduismul a fost transmis prin sistemul de castă din India. Prin urmare, nu este o religie expansivă în căutarea adepților. Cu toate acestea, este deschis noilor membri. Acest lucru explică creșterea și prezența sa în lumea occidentală.

Principalele credințe ale hinduismului

Sistemul de credințe al hinduismului este foarte variat și complex datorită caracteristicilor sale. În cadrul acestei diversități, toți hindușii împărtășesc o serie de credințe fundamentale: karma, dharma, reîncarnare și eliberare.

Karma

În hinduism, karma este cunoscută ca o energie care este produsă în funcție de acțiunile oamenilor. Dacă o persoană face bine, va elibera karma bună. Dimpotrivă, dacă greșește, karma lui va fi negativă.

Cu alte cuvinte, karma se referă la consecințele tuturor acțiunilor pe care o persoană le dezvoltă în viața sa. Seamănă cu legea cauzei și efectului. Ideea karmei reprezintă un profund simț al dreptății.

Dharma

Dharma se referă la setul de îndatoriri pe care o persoană trebuie să le respecte și să le îndeplinească în viața sa, cum ar fi virtutea, religiozitatea, conduita etc. Cu alte cuvinte, Dharma este necesitatea pentru care existăm.

Cuvântul înseamnă ceva de genul „religie”, „conduită evlavioasă” sau „conduită corectă”. În hinduism, sunt recunoscute două căi principale pentru Dharma: calea internă sau calea monahală.

Reîncarnarea (samsara)

De regulă, hindușii cred în reîncarnare, care se numește samsara. Reîncarnarea constă în faptul că, după moarte, sufletul poate ocupa un nou corp. Conform acțiunilor persoanei, se poate reîncarna în existențe superioare, intermediare sau inferioare.

Eliberare (moksha)

Hindușii cred, de asemenea, în eliberarea spirituală, care în sanscrită se numește moksha. Atâta timp cât o persoană nu poate depăși karma, rămâne legată de iluzie (maia) și de suferința pe care aceasta o induce.

Există trei moduri de a obține eliberarea spirituală, care este scopul hinduismului. Aceste căi sunt: ​​calea acțiunii (karma marga); calea cunoașterii (gnana marga) și calea devotamentului (bhakti marga).

Ceas:

• Karma
• Dharma
• Reîncarnare

Doctrine sau darśanas de hinduism

Convingerile de bază ale hinduismului sunt supuse diferitelor interpretări pe care le putem numi doctrine sau darśanas. Termenul darśana înseamnă „viziune” și, în acest caz, este folosit pentru a se referi la cele șase doctrine pe care hinduismul le grupează.

1. Vedanta. Înseamnă „sfârșitul Vedelor”. Este o doctrină care se concentrează pe studierea a trei cărți: Upanișadele; Brahma-sutra (sau Vedanta-sutra) si Bhagavadgita.
2. Yoga. Este o disciplină fizică și mentală care caută eliberarea sufletului cu privire la material. Acceptați existența lui Dumnezeu. Termenul înseamnă „unire” în sanscrită. Textul său principal este Yoga-sutra din Patanjali.
3. Sankhia. Înseamnă „număr” sau „enumerare”. Se bazează pe dualism, care recunoaște prezența unui corp temporar și a unui corp material subtil, care transcende după moarte și migrează către un alt corp.
4. Mimansa. Înseamnă „reflecție” sau „anchetă critică”. Reglează interpretarea Vedelor și justificarea ritualului vedic. Este foarte important în Vedanta.
5. Niaiá. Înseamnă „regulă” sau „metodă”. Încearcă să pună capăt suferinței care rezultă din ignoranță, propunând patru metode de cunoaștere a realității: percepție, inferență, comparație și mărturie.
6. Vaisesika. Înseamnă „special”. Este de o tendință materialistă. Identificați și clasificați tot ceea ce există. Pentru a face acest lucru, el propune trei categorii de existență reală (substanță, calitate și mișcare) și patru care derivă din logică sau intelect (comunitate, particularitate, proprietate și neființă).

Originea și istoria hinduismului

Originea și formarea hinduismului este un proces milenar, caracterizat prin suma de credințe diverse de-a lungul anilor, ca și cum ar fi straturi.

Se estimează că originea hinduismului datează din jurul anului 1750 sau 1500 î.Hr. A fost introdus în India de triburile nomade indo-europene care se închinau forțelor naturii.

Apariția divinității impersonale Brahman

După revoluția agricolă și sedentarizare, credințele și ritualurile acelor triburi au devenit mai complexe. În timp, conceptul de Brahman, care înseamnă „germinare” sau „expansiune” în sanscrită. Este o zeitate impersonală căreia i se atribuie principiul universal suprem, adică originea și sfârșitul vieții.

Primele divinități personificate și discipline noi

Pe această bază, au apărut încetul cu încetul noi divinități personificate, precum Shiva, Vishnu și Marea Zeiță Kali.

Aceste noi credințe au fost amestecate cu altele de origine populară și cu discipline mistice sau ascetice precum yoga. Astfel, Tantra sau tantrismul, care apreciază corpul ca un mijloc de a atinge divinitatea.

Ordinele monahale și consolidarea hinduismului

Din Tantra au apărut noi secte cu culturi diferențiate, care au favorizat speculațiile metafizice și filosofice. Aceasta a dat naștere la diverse ordine monahale, printre care se remarcă cele întemeiate de Sankara și Ramanuja.

Odată cu întemeierea ordinelor monahale, al căror limbă liturgică este sanscrita, hinduismul a fost consolidat și răspândit în toată India.

Devoțiune populară (Bhakti)

Paralel cu ordinele monahale, în India au crescut expresiile devotamentului popular, care s-au manifestat mai ales în cântece. Acest lucru a dat naștere limbilor indiene moderne în care devotamentul popular este exprimat astăzi. Această mișcare a religiozității populare se numește o Bhakti (devoționalism).

Cărți sfinte ale hinduismului

Procesul istoric al hinduismului a dat naștere la o serie de cărți sfinte cu tenor diferit. Aceste cărți sacre ale hinduismului pot fi clasificate în două grupuri mari, care sunt srutii si smriti.

Grup de srutii

Pentru hinduși, sruti sunt textele inspirate de divinitate către Rishis sau sfânt și transmis inițial prin tradiția orală. Ele sunt apreciate ca principalele surse de spiritualitate. Cele mai importante sunt cele patru Vede (Rig-Veda, Iayou-veda, Sama-veda și Atharva-veda). Mult mai târziu, Upanișadele au fost incluse în acest canon.

• Rig-veda: Sunt cele mai vechi imnuri ale hinduismului, transmise inițial prin tradiția orală. Se crede că aceste imnuri au apărut în jurul anului 1500 î.Hr. Această carte este principala bază a hinduismului.
• Iayou-veda: este cartea sacrificiilor. A fost compus în jurul anului 900 î.Hr. aproximativ. Majoritatea conținutului său este preluat din Rig-veda.
• Sama-veda sau veda cântării. Este o carte epico-religioasă care ordonă imnurile Rig-veda pentru cântat.
• Atharva-veda. Este cartea ritualurilor și a procedurilor din viața de zi cu zi. A fost încorporat târziu în cele patru vede.
• Upanishad. Ei adâncesc în conținutul Vedelor și învață despre identitatea dintre Atman (spiritul uman) și Brahman (spiritul divin).

Grup de smriti

Smriti înseamnă „ceea ce este amintit”. Prin urmare, grupul de smriti regoaie textele care organizează și comentează tradiția și care sunt mai târziu decât Vedele. Ele sunt de obicei atribuite unui autor. În cadrul grupului, se remarcă următoarele:

• Cele 18 purane. Sunt texte care spun poveștile mitologice ale hinduismului.
• Mahā Bhārata. Lungă carte epico-mitologică. Acesta spune povestea războiului dintre două familii: Pandavas și Karauvas.
• Rāmāyana. Text epic atribuit lui Valmiki și scris probabil în secolul al III-lea î.Hr. Spune viața lui Rama.
• Sūtras. Colecție de aforisme, adică propoziții scurte care acționează ca regulă pentru anumite domenii.
• Brahmana. Sunt comentarii asupra Vedelor, care explică și justifică ritualurile vedice.
• Aranyakas. Este vorba despre sensul filosofic al ritualurilor Vedelor.

Zeii hinduismului

Brahman

În esență, hinduismul provine din credința într-o zeitate impersonală cunoscută sub numele de Brahman (pronunțat Brahman). Brahman este principiul suprem universal, adică principiul care guvernează universul și, prin urmare, este considerat ca fiind cauza și sfârșitul existenței.

Nu trebuie confundat cu Brahma, care este personificarea principiului creator, nici cu brahman sau brahman cu minuscule, deoarece atunci când este scris în acest fel, se referă la călugării care transmit sanscrită și învățătură spirituală.

Principala manifestare a lui Brahman este conținută în Trimurti (trei forme), adică o trinitate formată din zeitățile Brahma, Visnu și Shiva. Spre deosebire de creștinism, această „trinitate” nu este venerată ca un grup sau comunitate divină, ci pur și simplu un mod de a se referi la toți cei trei zei simultan.

Brahma

El este zeul creator, adică personificarea puterii creatoare a lui Brahman și face parte din Trimurti. Manifestarea sa este periodică. Este de obicei reprezentată ca o formă umană cu patru capete, fiecare dintre ele reprezentând auzul celor patru Vede. Soția lui este Sarasvati.

Visnu

El este zeul conservator sau protector al universului. Face parte din Trimurti. De asemenea, reprezintă milă și bunătate. Se crede că Vishnu s-a manifestat în zece avatare sau reîncarnări. Cele mai cunoscute sunt Rama și Krishna. Visnu este reprezentat cu patru brațe, fiecare dintre ele având un atribut diferit. Soția lui este Laksmi.

Shiva

El este în același timp zeul distrugător și reînnoitor al universului. Completați grupul Trimurti. Este cunoscut ca un yoghin, deci este considerat patronul yoghinilor. El este descris cu părul lung, un lingam (o piatră), trei ochi, patru brațe, un trident (trishula) și alte elemente. El este soțul lui Parvati și tatăl lui Ganesha și Kartikeya.

Vezi: Shiva

Krishna

În principiu, Krishna este a opta încarnare sau avatar a lui Vishnu și este probabil cea mai cunoscută. Numele său înseamnă negru, albastru închis sau atractiv. Reprezintă întruchiparea iubirii și bucuriei.

Cu toate acestea, pentru adepții curentului numit Krishnaism, Krisha este principala formă a celui mai înalt Principiu și din el ar emana ceilalți zei, inclusiv Vishnu.

Vezi: Krishna

Sarasvati

Este soția lui Brahma și este considerată zeița înțelepciunii, a învățării și a artelor. Este reprezentată cu patru brațe și, frecvent, apar călare pe o lebădă sau pe un păun.

Laksmi

Este soția lui Visnu. Ea este zeița abundenței, norocului, iubirii și frumuseții. Reprezintă prosperitate în toate aspectele sale, atât materiale cât și spirituale. Laksmi are și alte avatare precum Sita, Radha și Dharani.

Parvati

Numele ei înseamnă fiica munților. Este personificarea Himalaya. Se manifestă ca Uma, Durga și Kali. Ea este consoarta lui Shiva, iar fiii ei sunt Ganesha și Kartikeya.

Ganesha

El este zeul inteligenței, înțelepciunii, abundenței și noilor începuturi. Fiul lui Shiva și Parvati, el este reprezentat cu capul unui elefant și corpul unui copil sau tânăr cu burta bombată.

Ceas:

• Ganesha
• Avatar

Referințe

• Preciado Solís, Benjamin. Hinduism. Revista mexicană de științe politice și sociale, (S.l.), v. 37, n. 147, aug. 2015.
• Carrasco Álvarez, Sergio Melitón: hinduism. 84 de concepte și definiții pentru a înțelege mai bine hinduismul și clasele. Depozit academic al Universității din Chile. 2008.
• Wilkins, W.J: Mitologia hindusă. Spania: Edicomunicación. 1998.