Zicala care scrie „Cine nu ascultă sfaturi nu îmbătrânește” avertizează mai întâi că o persoană fără smerenie să ia în considerare sfatul cuiva sensibil, este expusă eșecului obiectivului său, oricare ar fi scopul. În al doilea rând, ne învață că este înțelept să știm să ascultăm și că acest lucru garantează buna dezvoltare a vieții. Există variații ale zicalei precum „Cine nu aude sfaturi nu îmbătrânește”.
Este folosit ca un avertisment pentru cei care sunt aroganți sau dezinteresați de sfaturile altora. Prin urmare, de obicei vine după actul de consiliere și rareori înainte. Consilierul înțelege că persoana acționează împotriva propriului său bine și este capabil să prezică că comportamentul său nu îi va aduce rezultate bune. Prin urmare, văzând că încăpățânarea consilierului îl îndeamnă să se gândească la viitorul său.
Există câteva valori pozitive colectate în această zicală. În primul rând, zicala prețuiește experiența consilierului, care a trăit deja situații similare și le-a depășit sau a învățat de la ei.
O altă valoare pe care încearcă să o promoveze este smerenia, care se manifestă prin disponibilitatea de a asculta, de a evalua sfaturile primite și de a le pune în practică atunci când este necesar. În sfârșit, zicala construiește cu aceasta principiile înțelepciunii, a căror imagine simbolică este bătrânețea, „a îmbătrâni”.
Trebuie să ne amintim că, în cele mai vechi timpuri, persoanele în vârstă erau considerate înțelepte, deoarece durata medie de viață era foarte scurtă. Se credea că a deveni bătrân era un semn că știai să trăiești, atât din punct de vedere al experienței acumulate, cât și din punct de vedere spiritual și fizic.
Astfel, zicala nu numai că arată în direcția prelungirii vieții și a obținerii succesului, ci este, de asemenea, o imagine simbolică care doar prin ascultare se poate deveni înțelept. Prin urmare, înțelepciunea reunește elementele implicite în zicală: smerenia și dorința de a asculta.
A se vedea, de asemenea, Nimeni nu conferă pe capul altcuiva.
