Ce este Satana:
Cuvântul Satana provine din ebraică Satana, care înseamnă „dușman”, „adversar” sau „adversar”. Nu se referă neapărat la un personaj, ci la ceea ce este asociat cu răul și ispita, adică la ceea ce separă persoana de calea spirituală, care împiedică binele și care i se opune în mod deschis.
Potrivit unor cercetători, credința în dualitatea dintre bine și rău provine din cultura persană, mai precis din învățăturile lui Zarathustra, un precursor al monoteismului. În acest fel, credința într-un „adversar al lui Dumnezeu” sau „satan” ar fi ajuns la cultura evreiască. În consecință, Satan apare menționat în cărțile celor trei religii avraamice: iudaism, creștinism și islam.
Deși termenul nu se referă inițial la un personaj, în tradiție Satana este personificat și asociat cu Lucifer, îngerul căzut care a încercat să se facă ca Dumnezeu. Ambele voci sunt identificate cu diavolul. Diavol provine din cuvântul grecesc diavoli, formate la rândul lor de particule zi, care înseamnă „prin” și balenă, care înseamnă „aruncă sau aruncă”. Împreună, aceste particule capătă semnificația „celui care împarte”, „cel care separă” și, în cele din urmă, „cel care calomniază”.
Satana apare și el personificat în cartea lui Iov, una dintre cărțile de înțelepciune din Vechiul Testament. În această carte, Satana acționează ca un înger acuzator al oamenilor. Astfel, el face o înțelegere cu Yahveh pentru a-i permite să-i ispitească și să demonstreze mica lor valoare spirituală. Convins că va câștiga, Dumnezeu îi permite să-l ispitească pe Iov, care este biruitor.
Tendința către personificarea lui Satana este ascuțită din interpretările din Noul Testament. În această carte, el este denumit în repetate rânduri ca „prinț al acestei lumi” sau „dușman al lui Hristos”, întărind imaginea lui Satana ca ființă cu voință, adică o persoană sau un personaj.
Vezi și Biblia.
Diferența dintre Satan și demon
Unele interpretări au avut tendința de a confunda Satana cu noțiunea diavolului, de care diferă absolut. Acest fapt derivă din narațiunile evanghelice în care Isus îi eliberează pe bolnavi de „demoni”. Cu toate acestea, acestea nu sunt concepte echivalente.
Cuvantul Diavol provine din greacă daimon, care înseamnă „geniu” sau „spirit” nepersonificat. În gândirea antică, se credea că oamenii ar putea fi luați de acest geniu sau spirit și să acționeze în conformitate cu comportamentul pe care i-a insuflat-o. Un astfel de spirit ar putea fi rău sau benign în mod indistinct.
Vezi și Demon.
