Ce este malthusianismul:
Malthusianismul, numit și modelul de creștere exponențială, este o teorie din secolul al XVIII-lea care indică o viitoare lipsă de resurse datorită faptului că populația crește prin progresie aritmetică (2, 4, 8 …) în timp ce producția de alimente este generată aritmetic (1, 2, 3… ).
Malthusianismul se referă la modelul economistului britanic Thomas Robert Malthus (1766-1834) expus în al său Eseu pe principiul populației, 1803.
Malthus teoretizează, în contextul Revoluției Industriale, că, datorită creșterii neuniforme dintre populație și hrană, colapsul iminent al resurselor ar trebui evitat prin controlul suprapopulării prin măsuri pe care le sugerează, cum ar fi:
- Contraceptie.
- Celibatul cinstit.
- Planificare familială.
- Folosirea predicției pentru ajustarea politicilor.
- Eliminarea ajutorului de stat pentru populația vulnerabilă.
În acest sens, ideile lui Malthus au fost folosite pentru a justifica politicile fasciste care apar în cel de-al doilea război mondial și care dau naștere Holocaustului, de exemplu.
Caracteristicile malthusianismului
Malthusianismul este o teorie demografică, economică și socio-politică care postulează două caracteristici fundamentale:
- Dublarea populației la fiecare 25 de ani prin progresie geometrică (2, 4, 8 …) și
- Randamentele în scădere și limitate la capacitatea productivă a solurilor.
Din aceste două afirmații, Malthus concluzionează că umanitatea se îndreaptă spre o supopopulare iminentă și o lipsă de resurse, sugerând astfel măsuri care erau în concordanță cu gândirea secolului al XVIII-lea.
Influențele malthusianismului
Malthusianismul, sau modelul de creștere exponențială, a fost folosit ca justificare științifică pentru teoriile viitoare, precum:
- Teoria Eugeniei lui Francis Galton (1822-1911) și
- Evoluționismul sau darwinismul social al lui Herbert Spencer (1820-1903).
Thomas Robert Malthus se numără printre cei mai cunoscuți patru autori ai gândirii economice clasice apărute între secolele XVIII și XIX, alături de David Ricardo (1772-1823), Adam Smith (1723-1790) și John Stuart Smith (1806-1873). Gândirea economică clasică transformă economia, până atunci un curent filosofic, în știință.
