Cunoașterea se referă la set de experiențe, senzații și reflecții care duc la raționament și învățare.
Prin cunoștințe, indivizii pot recunoaște contextul în care ne găsim și ne dezvoltăm, după ce au făcut diverse interpretări și analize a tot ceea ce experimentăm și simțim. Platon a fost unul dintre primii filozofi și gânditori care au considerat că cunoașterea este ceea ce este cu adevărat adevărat.
Mai târziu, au apărut alți gânditori care au continuat să investigheze cunoașterea, originea și valabilitatea acesteia, printre care Immanuel Kant, care a subliniat importanța studiului epistemologiei.
De asemenea, cunoștințele duce la un proces cognitiv care se dezvoltă pe măsură ce obținem mai multe informații, fie anterior experienței sau nu.
Cunoașterea empirică
Cunoașterea empirică este cea care se dobândește prin observație și experiență personală și demonstrabilă, fără a fi nevoie să se aplice vreo metodă de cercetare sau studiu.
Cu toate acestea, cunoașterea empirică pură nu există și acest lucru se datorează faptului că toți oamenii fac parte dintr-o societate, comunitate și familie.
Adică, facem parte dintr-un mediu plin de credințe, gânduri, teorii, stereotipuri sau judecăți de valoare care ne afectează percepția și interpretarea noilor cunoștințe.
Un exemplu de cunoaștere empirică poate fi recunoașterea aromelor alimentelor.
Vezi și: Cunoașterea empirică
Cunoștințe științifice
Este un tip de cunoștințe care se caracterizează prin prezentarea informațiilor despre fenomene demonstrabile într-un mod logic și organizat. Prin urmare, se bazează pe teorii, legi și fundamente pentru a verifica analiza și validitatea informațiilor.
În acest sens, pot fi întocmite concluzii sau ipoteze care încurajează noi cercetări, analize critice și dezvoltări tehnologice. De asemenea, permite crearea de noi modele sau teorii. Ca exemplu putem menționa crearea de energii regenerabile.
Perspective intuitive
Este un tip de cunoaștere care se obține dintr-un proces de raționament după care este percepută o idee sau un fapt, fără a fi nevoie de cunoaștere prealabilă sau verificarea veridicității sale.
Intuiția ne permite să percepem informațiile instantaneu datorită relației de informații, asocierii de idei sau a senzațiilor pe care fiecare individ le desfășoară.
De exemplu, putem intui că poate ploua dacă vedem o acumulare mare de nouă pe cer însoțită de mult vânt.
Cunoașterea filosofică
Este un tip de cunoaștere care pleacă de la reflecție, observare și dialog despre realitate, contextul în care ne găsim, experiențele pe care le trăim, fenomene naturale, culturale, sociale și politice, printre altele.
La fel, cunoașterea poate fi derivată din gândire, dincolo de problemele asupra cărora ar trebui făcute reflecții sau analize.
În cunoașterea filosofică nu este necesar să se ajungă la experiență, deoarece principala sa preocupare este explicarea a tot ceea ce ne înconjoară, din acest motiv bazează crearea de metode și tehnici care permit analiza și explicarea diferitelor situații și practici umane.
Este, de asemenea, un tip de cunoștințe care poate fi revizuit și îmbunătățit continuu. De exemplu, studiul eticii sau moralei.
Cunoștințe matematice
Cunoașterea matematică are legătură cu relația dintre numere și reprezentări exacte ale realității. Se caracterizează prin prezentarea unui tip de raționament abstract și logic, stabilirea formulelor matematice și raportarea la cunoștințele științifice.
De exemplu, pot fi menționate numere pozitive și negative în administrație.
Cunoștințe logice
Este tipul de cunoștințe care se bazează pe compresia coerentă a ideilor care sunt legate și care generează o concluzie. Se caracterizează prin faptul că este deductiv, aplică gândirea logică și comparativă, precum și conduce la soluții posibile.
De exemplu, în fiecare joi am lecții de pian, astăzi este joi, deci am lecții de pian.
Cunoașterea religioasă
Este un tip de cunoaștere bazat pe o dogmă, credință sau credințe ale oamenilor, ale căror date sunt considerate adevărate și sunt acceptate fără nicio întrebare de niciun fel, dincolo de faptul că adevărul sau falsitatea sa nu pot fi demonstrate.
Se caracterizează prin faptul că este un tip de cunoștințe care este transmis de la o generație la alta, afectează alte tipuri de cunoștințe, este compus din ritualuri și o serie de reglementări, valori stabile și comportamente personale, printre altele.
De exemplu, credința în ritualuri care pot face minuni sau rezolva diverse probleme.
Cunoașterea directă
Este un tip de cunoștințe care se dobândesc după experiența directă cu un obiect sau situație. Se obține prin simțuri, prin urmare, este supus interpretării personale.
Nu trebuie confundat cu cunoștințe intuitive, care derivă din experiențe anterioare. De exemplu, văzând zăpada căzând pentru prima dată.
Cunoașterea indirectă
Cunoașterea care este obținută din alte informații care se posedă, deci nu este necesar să fie în fața obiectului la care se face referire.
De exemplu, atunci când un elev știe despre ce este vorba despre sistemul circulator, datorită faptului că a citit despre el în cartea sa școlară.
